Dac\u0103 cineva ar avea de g\u00e2nd s\u0103 scrie o list\u0103 scurt\u0103 a filosofilor postmoderni\u0219ti prin excelen\u021b\u0103, a ceea ce se \u00een\u021belege c\u00e2nd cineva spune \u201dfilosof postmodernist\u201d, Foucault ar fi cu siguran\u021b\u0103 pe acea list\u0103. \u00cens\u0103, pentru unii, relegarea operei lui Foucault \u0219i etichetarea ei ca apar\u021bin\u00e2nd doar domeniului filosofiei, nu i-ar face cu adev\u0103rat dreptate, pentru c\u0103 opera sa se mut\u0103 de multe ori \u00een domenii care nu au nimic de-a face cu filosofia. Pentru unii, ai putea s\u0103 te referi la Foucault ca fiind un istoric, sau un teoretician politic, sau, poate, un comentator social. \u00cen func\u021bie de ce perioad\u0103 din via\u021ba sa a scris cartea pe care o cite\u0219ti, ai putea avea impresii foarte diferite despre ce subiecte erau importante pentru el. E dificil s\u0103 identifici un punct de intrare clar \u00een opera sa, dar cred c\u0103 un loc foarte bun pentru a \u00eencepe este s\u0103 vorbim despre cartea sa din 1975, intitulat\u0103 \u201eDisciplin\u0103 \u0219i pedeaps\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Acum, pentru o persoan\u0103 care nu cunoa\u0219te deloc opera lui Michel Foucault, pentru cineva care a luat de pe raft \u0219i a citit \u00eentr-o zi Disciplin\u0103 \u0219i pedeaps\u0103, cartea poate p\u0103rea a fi o simpla istorie a criminologiei, un catalog istoric al modului \u00een care am tratat \u0219i pedepsit infractorii de-a lungul secolelor. Dar, a\u0219a cum vom vedea mai t\u00e2rziu, Foucault vine cu o idee mult mai profund\u0103 \u00een aceast\u0103 carte. El va pune \u00een eviden\u021b\u0103 structurile unde se afl\u0103 puterea \u0219i rela\u021bia dintre oamenii de la putere \u0219i cet\u0103\u021beanul de r\u00e2nd.<\/p>\n\n\n\n
Foucault, \u00eensu\u0219i, nu ar descrie niciodat\u0103 aceast\u0103 carte ca fiind o “istorie” a ceva. Foucault ura cuv\u00e2ntul istorie \u0219i aproape c\u0103 nu l-a folosit niciodat\u0103 \u00een scrierile sale. El descria aceast\u0103 carte mai degrab\u0103 ca fiind o genealogie a modului \u00een care am tratat infractorii, sau o arheologie a modului \u00een care au fost pedepsi\u021bi infractorii de-a lungul anilor. El ur\u0103\u0219te cuv\u00e2ntul istorie pentru c\u0103, de multe ori, cuv\u00e2ntul istorie aduce cu sine ideea implicit\u0103 c\u0103 noi am exista, \u00een lumea noastr\u0103 modern\u0103, la sf\u00e2r\u0219itul acestei lungi cronologii istorice de evenimente care au dus la un progres aproape constant. Aceast\u0103 idee c\u0103 eram ni\u0219te s\u0103lbatici barbari ce ac\u021bionam Machievellic, scopul justific\u00e2nd mijloacele, \u0219i credeam c\u0103 era acceptabil din punct de vedere moral ca regele sau oamenii afla\u021bi la putere s\u0103 tortureze \u0219i s\u0103 ucid\u0103 cu brutalitate pe cineva care se f\u0103cea vinovat de o crim\u0103 atroce p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd s-a \u00eent\u00e2mplat ISTORIA. Timpul a trecut, s-au f\u0103cut progrese. Au ap\u0103rut mari teoreticieni politici, mari lideri, mari filozofi etici \u0219i-au f\u0103cut treaba \u0219i cu to\u021bii ne-am dat seama de eroarea c\u0103ilor noastre \u0219i am adus \u00een existen\u021b\u0103 o lume modern\u0103 mai bun\u0103, \u00een care toat\u0103 lumea este mult mai liber\u0103, oamenii de la putere inhib\u00e2nd via\u021ba cet\u0103\u021beanului mult mai pu\u021bin dec\u00e2t o f\u0103ceau \u00eenainte . Foucault va pune sub semnul \u00eentreb\u0103rii aceast\u0103 presupunere despre istorie \u0219i se va \u00eentreba: c\u00e2t de mult s-a schimbat cu adev\u0103rat umanitatea, c\u00e2nd vine vorba de rela\u021bia fundamental\u0103 dintre cei afla\u021bi la putere \u0219i cet\u0103\u021beni?<\/p>\n\n\n\n
Foucault \u00eencepe s\u0103 exploreze aceast\u0103 idee \u00een primul capitol din \u201eDisciplin\u0103 \u0219i pedeaps\u0103\u201d descriind cum era s\u0103 fii un infractor \u00een Europa de Vest \u00een anii 1750. Mai exact, el ofer\u0103 un exemplu despre cum era lumea \u00een aceast\u0103 perioad\u0103, descriind o pedeaps\u0103 real\u0103 care a fost aplicat\u0103 unui criminal \u00een anul 1757. Iat\u0103 pedeapsa pe care o primea aceast\u0103 persoan\u0103 pentru crimele pe care le comisese, aceast\u0103 pedeaps\u0103 urm\u00e2nd s\u0103 fie aplicat\u0103 \u00een public, pe treptele bisericii:<\/p>\n\n\n\n
“luat \u0219i transportat \u00eentr-o c\u0103ru\u021b\u0103, purt\u00e2nd doar o c\u0103ma\u0219\u0103, \u021bin\u00e2nd \u00een m\u00e2n\u0103 o tor\u021b\u0103 de cear\u0103 aprins\u0103 de dou\u0103 kilograme; apoi, pe o schel\u0103 care va fi ridicat\u0103 acolo, carnea de pe piept, bra\u021be, coapse \u0219i gambe va fi sf\u00e2\u0219iat\u0103 cu cle\u0219ti \u00eenro\u0219i\u021bi \u00een foc, iar m\u00e2na dreapt\u0103, care \u021bine cu\u021bitul cu care a comis paricidul, va fi ars\u0103 cu sulf \u0219i, pe acele locuri \u00een care carnea va fi smuls\u0103, se va turna plumb topit, ulei clocotit, r\u0103\u0219in\u0103 aprins\u0103, cear\u0103 \u0219i sulf topite \u00eempreun\u0103, apoi trupul s\u0103u va fi t\u00e2r\u00e2t \u0219i sf\u00e2rtecat de patru cai, iar membrele \u0219i trupul s\u0103u vor fi mistuite de foc, reduse la cenu\u0219\u0103 \u0219i cenu\u0219a sa va fi aruncat\u0103 \u00een v\u00e2nt”<\/p>\n\n\n\n
Aceasta a fost o pedeaps\u0103 real\u0103 aplicat\u0103 unei persoane reale \u00een anul 1757. Acum, c\u00e2teva lucruri pe care Foucault ar dori s\u0103 le lu\u0103m \u00een considerare, ini\u021bial, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu aceast\u0103 pedeaps\u0103: unul ar fi s\u0103 recunoa\u0219tem faptul c\u0103 aceast\u0103 sentin\u021b\u0103 a fost pronun\u021bat\u0103 pe o planet\u0103 str\u0103in\u0103 nou\u0103, care ar putea fi la fel de bine o planet\u0103 \u00eendep\u0103rtat\u0103 de planeta pe care tr\u0103im. Pentru c\u0103 este at\u00e2t de u\u0219or s\u0103 auzim despre o pedeaps\u0103 ca aceasta, s\u0103 o punem \u00een balan\u021b\u0103 cu intui\u021biile morale care ni s-au dat \u00eent\u00e2mpl\u0103tor \u00een timpurile noastre moderne, s\u0103 ne sim\u021bim moralmente superiori fa\u021b\u0103 de oamenii care au tr\u0103it \u00een anii 1750 \u0219i apoi s\u0103 le catalog\u0103m \u00eentreaga cultur\u0103 ca fiind o s\u0103lb\u0103ticie barbar\u0103 dintr-o epoc\u0103 trecut\u0103, despre care, p\u00e2n\u0103 \u0219i a discuta, ar fi o pierdere de timp. Ce am putea \u00eenv\u0103\u021ba de la oameni care au crezut c\u0103 a\u0219a ceva este o idee bun\u0103? Dar problema cu aceast\u0103 abordare este c\u0103, dac\u0103 \u00eenchei mereu conversa\u021bia aici, odat\u0103 nu vei \u00een\u021belege niciodat\u0103 contextul istoric care explic\u0103 de ce lucrurile erau diferite atunci, \u0219i doi, mai important pentru Foucault, acest sentiment de superioritate moral\u0103 ne face de multe ori s\u0103 nu lu\u0103m niciodat\u0103 \u00een considerare asem\u0103n\u0103rile dintre lumea de atunci \u0219i cea de acum, mai exact structurile de putere din acea vreme, rela\u021bia lor cu cet\u0103\u021benii \u0219i c\u00e2t de multe aspecte ale acestora persist\u0103 \u0219i \u00een prezent.<\/p>\n\n\n\n
Aceast\u0103 pedeaps\u0103 a fost pronun\u021bat\u0103 \u00eentr-o lume de dinainte revolu\u021bia francez\u0103 sau de cea american\u0103. Statul-na\u021biune care l-a condamnat pe acest prizonier, la aceast\u0103 pedeaps\u0103, nu a fost modelat dup\u0103 ideile Iluminismului, ci mai degrab\u0103 dup\u0103 o interpretare din epoca Rena\u0219terii a c\u0103r\u021bii Prin\u021bul de Machievelli \u0219i a Leviathanului de Thomas Hobbes. Stabilitatea acestei societ\u0103\u021bi era bazat\u0103 pe teoria contractului social, pe ideea c\u0103, la na\u0219tere, fiecare cet\u0103\u021bean al statului-na\u021biune semneaz\u0103 efectiv un contract social. Cet\u0103\u021benii sacrific\u0103 o anumit\u0103 sum\u0103 statului prin impozitare sau servicii publice sau prin alte mijloace, iar \u00een schimbul acestor sacrificii ei primesc protec\u021bie. Protec\u021bie din partea, a ceea ce Hobbes nume\u0219te, Statul Natural, protec\u021bie din partea unui rege sau a unui magistrat sau a oric\u0103rui organism suveran care garanteaz\u0103 anumite drepturi naturale pentru oameni. Altfel spus: treaba cet\u0103\u021beanului este s\u0103 se sacrifice pentru suveran, astfel \u00eenc\u00e2t acesta s\u0103-\u0219i poat\u0103 face treaba de a garanta drepturile naturale ale popula\u021biei, asta incluz\u00e2nd pedepsirea infractorilor care nu respect\u0103 legea. Acesta este un contract \u00een care ambele p\u0103r\u021bi au roluri foarte importante pentru ca societatea s\u0103 func\u021bioneze.<\/p>\n\n\n\n
Atunci c\u00e2nd cineva comite o crim\u0103 \u00eentr-una dintre aceste societ\u0103\u021bi, actul este v\u0103zut ca un atac direct la adresa corpului politic. Nu numai at\u00e2t, dar crima este v\u0103zut\u0103 ca un afront direct la adresa fiec\u0103rui cet\u0103\u021bean care a semnat un contract social, fiecare dintre ei constituind o mic\u0103 bucat\u0103 din acel Leviathan descris de Hobbes. Dar, \u0219i mai important, atunci c\u00e2nd o crim\u0103 este comis\u0103 \u00eentr-una dintre aceste societ\u0103\u021bi, ea este v\u0103zut\u0103 ca un afront direct la adresa autorit\u0103\u021bii regelui. \u0218i fix aici, crede Foucault, po\u021bi \u00eencepe s\u0103 se vezi adev\u0103rata func\u021bie primar\u0103 a sistemului penal \u00een aceste societ\u0103\u021bi de secol 18.<\/p>\n\n\n\n
Scopul sistemului de justi\u021bie penal\u0103 de atunci nu era justi\u021bia, per se. Nu exista un accent real pe o echilibrare a balan\u021bei \u00een vreun fel. Scopul implement\u0103rii pedepsei nu era echitatea. Oamenii nu primeau aceea\u0219i pedeaps\u0103 pentru aceea\u0219i infrac\u021biune, \u00een general. Adev\u0103rata func\u021bie a sistemului de justi\u021bie penal\u0103, motivul pentru care aceste pedepse erau deseori dramatice \u0219i \u00eentotdeauna executate \u00een fa\u021ba publicului, ca un spectacol, era capacitatea sa de a men\u021bine ordinea social\u0103, iar acest obiectiv era atins \u00een c\u00e2teva moduri cheie. \u00cen primul r\u00e2nd, acest tip de sistem era un motivator eficient de descurajare a comportamentului infrac\u021bional. Pentru c\u0103, dac\u0103 erai cineva care avea \u00een plan \u00een ziua respectiv\u0103 s\u0103 comit\u0103 un act criminal, trebuia doar s\u0103 te ui\u021bi la tipul c\u0103ruia i se smulgeau bra\u021bele cu cle\u0219tii \u00eenro\u0219i\u021bi \u00een foc \u0219i ob\u021bineai motivul pentru care nu ar trebui s\u0103 faci acele lucruri. C\u00e2t despre cel\u0103lalt motiv pentru care acest tip de sistem era at\u00e2t de bun, trebuie s\u0103 \u00een\u021belegem c\u0103 atunci c\u00e2nd o crim\u0103 este comis\u0103, ea pune direct sub semnul \u00eentreb\u0103rii autoritatea suveranului. Aceste pedepse executate \u00een fa\u021ba tuturor erau un spectacol public extrem de util pentru c\u0103 aceste pedepse serveau o dovad\u0103 direct\u0103 c\u0103 suveranul \u00eenc\u0103 \u00ee\u0219i respecta partea lui din contractul social.<\/p>\n\n\n\n
Scopul principal al acestui sistem nu era justi\u021bia, nu era echitatea, ci men\u021binerea ordinii \u00een cadrul societ\u0103\u021bii. Iar Foucault dorea s\u0103 sublinieze c\u0103, dac\u0103 e\u0219ti suveran, dac\u0103 e\u0219ti persoana sau grupul care a fost \u00eens\u0103rcinat de una dintre aceste societ\u0103\u021bi s\u0103 men\u021bin\u0103 ordinea, o parte absolut crucial\u0103 a ac\u021biunilor tale este s\u0103 te asiguri c\u0103 e\u0219ti \u00eenc\u0103 la putere, capabil s\u0103 men\u021bii ordinea \u0219i m\u00e2ine, \u0219i s\u0103pt\u0103m\u00e2na viitoare, \u0219i peste o lun\u0103. Cu alte cuvinte, Foucault spune: o parte intrinsec\u0103 \u0219i necesar\u0103 a acestei sarcini de men\u021binere a ordinii, dac\u0103 e\u0219ti suveran, este p\u0103strarea structurii de putere existente. Dar ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 c\u00e2nd structura de putere nu mai serve\u0219te nevoilor poporului?<\/p>\n\n\n\n
Acest sistem a func\u021bionat extrem de bine timp de sute de ani dar, \u00een cele din urm\u0103, a\u0219a cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een cazul oric\u0103rui sistem imperfect, suveranul \u0219i al\u021bi oameni afla\u021bi \u00een pozi\u021bii de putere au \u00eenceput s\u0103 observe anumite tipare \u00een societ\u0103\u021bile structurate \u00een acest fel \u0219i \u00een modul \u00een care acestea se ridic\u0103 \u0219i cad. Au \u00eenceput s\u0103 se confrunte cu consecin\u021be neinten\u021bionate \u0219i defectele sistemului. Atunci c\u00e2nd execu\u021bi public oameni de dragul de a trimite un mesaj despre unde se afl\u0103 puterea \u00eentr-o societate, lucrurile nu se desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00eentotdeauna f\u0103r\u0103 probleme.<\/p>\n\n\n\n
De exemplu, atunci c\u00e2nd \u00eencerci s\u0103 execu\u021bi public pe cineva, uneori acesta nu moare. \u00cen cele din urm\u0103, ceva va merge prost. Fie echipamentul nu func\u021bioneaz\u0103 bine, fie caii nu coopereaz\u0103 \u00een ziua respectiv\u0103, fie \u00eencerci s\u0103 sp\u00e2nzuri pe cineva, dar acesta are un g\u00e2t puternic \u0219i r\u0103m\u00e2ne acolo c\u00e2teva ore r\u00e2z\u00e2nd de tine. Ideea este c\u0103 astfel de lucruri se mai \u00eent\u00e2mpl\u0103, \u0219i atunci c\u00e2nd se \u00eent\u00e2mpl\u0103, popula\u021bia \u00eencepe s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 dac\u0103 nu cumva este un semn r\u0103u, dac\u0103 nu cumva este un semn c\u0103 autoritatea suveranului se clatin\u0103 \u0219i c\u0103 acesta nu mai este capabil s\u0103 \u00ee\u0219i \u00eendeplineasc\u0103 partea sa din contractul social?<\/p>\n\n\n\n
Dar aceasta nu este singura consecin\u021b\u0103 neinten\u021bionat\u0103 care a \u00eenceput s\u0103 apar\u0103 \u00een aceste societ\u0103\u021bi. De exemplu, nu era cu totul neobi\u0219nuit ca atunci c\u00e2nd unul dintre aceste tipuri de pedepse era aplicat cuiva, popula\u021bia s\u0103 cread\u0103 c\u0103 pedeapsa a dep\u0103\u0219it cu mult gravitatea infrac\u021biunii comise. Atunci c\u00e2nd se \u00eent\u00e2mplau astfel de lucruri, popula\u021bia putea s\u0103 treac\u0103 de partea infractorului sau, cel pu\u021bin, s\u0103 pun\u0103 sub semnul \u00eentreb\u0103rii autoritatea suveranului \u0219i dac\u0103 acesta mai conduce lucrurile cum trebuie.<\/p>\n\n\n\n
Dar iat\u0103 cea mai important\u0103 consecin\u021b\u0103 negativ\u0103 neinten\u021bionat\u0103 pentru suveran. Atunci c\u00e2nd aceste execu\u021bii \u0219i pedepse brutale au loc \u00een pia\u021ba public\u0103 \u00een fiecare zi, \u00een fa\u021ba tuturor, c\u00e2nd societatea func\u021bioneaz\u0103 bine \u0219i suveranul \u00ee\u0219i face treaba \u0219i nu exist\u0103 nicio \u00eendoial\u0103 \u00een mintea nim\u0103nui c\u00e2nd vine vorba de cine este la conducere. Nu exist\u0103 niciun dubiu cu privire la cui va trebui s\u0103 dai socoteal\u0103 \u0219i cum va trebui s\u0103 dai socoteal\u0103 \u00een cazul \u00een care vei decide s\u0103 mergi \u00eempotriva regulilor aplicate de structura de putere existent\u0103. \u00cens\u0103 reversul medaliei este c\u0103 atunci c\u00e2nd lucrurile nu merg bine \u2013 s\u0103 zicem c\u0103 este o foamete, sau c\u0103 drepturile naturale nu sunt garantate, sau c\u0103 exist\u0103, pur \u0219i simplu, un sentiment public c\u0103 suveranul este inept \u0219i c\u0103 trebuie s\u0103 aib\u0103 loc o schimbare \u2013 nu exist\u0103 nicio confuzie \u00een mintea nim\u0103nui \u00een identificarea oamenilor de la putere care trebuie r\u0103sturna\u021bi \u0219i uci\u0219i pentru ca aceast\u0103 schimbare s\u0103 aib\u0103 loc.<\/p>\n\n\n\n
Ceea ce suveranul \u0219i oamenii de la putere au \u00eenceput s\u0103 realizeze este c\u0103, \u00een acest tip de societate, despre care vorbim, oric\u00e2t de brutal\u0103 ar fi fost, voin\u021ba poporului avea adesea influen\u021b\u0103 asupra persoanelor aflate \u00een pozi\u021bii de putere, iar acest lucru, uneori, putea fi extrem de incomod pentru suveran. Acest fapt f\u0103cea ca men\u021binerea suveranului \u00eentr-o pozi\u021bie de putere pentru o perioad\u0103 de timp extins\u0103 s\u0103 fie o \u00eentreprindere destul de vulnerabil\u0103. Oamenii afla\u021bi \u00een pozi\u021bii de putere \u0219tiau c\u0103 ceva drastic trebuia s\u0103 se schimbe dac\u0103 doreau ca puterea s\u0103 fie mai durabil\u0103, iar Foucault documenteaz\u0103 o schimbare fundamental\u0103 care are loc \u00een modul \u00een care societ\u0103\u021bile \u00eei trateaz\u0103 pe infractori, schimbare care are loc \u00eentre anii 1757 \u0219i 1837.<\/p>\n\n\n\n
\u00cenainte se a c\u0103dea \u00een g\u00e2ndire conspira\u021bionist\u0103, \u00een care oameni malefici s-au adunat \u0219i, pe ascuns, au decis cum s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 la putere, Foucault ar vrea, probabil, s\u0103 sublinieze c\u0103 nu este nevoie s\u0103 existe o societate secret\u0103 malefic\u0103 pentru ca oamenii din guvern s\u0103 doreasc\u0103 ca puterea s\u0103 fie mai ad\u00e2nc \u00eenr\u0103d\u0103cinat\u0103. Nu uita\u021bi c\u0103 \u0219i oamenii afla\u021bi \u00een pozi\u021bii de putere au semnat un contract social. O parte a acelui contract social este men\u021binerea ordinii societ\u0103\u021bii, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 poat\u0103 continua s\u0103 garanteze drepturile naturale ale cet\u0103\u021benilor, iar o parte din men\u021binerea ordinii, din punct de vedere istoric, pentru Foucault, a constat \u00een p\u0103strarea structurii de putere existente. Nu este nevoie s\u0103 existe persoane malefice \u00een aceste pozi\u021bii de putere pentru ca ei s\u0103 fie motiva\u021bi s\u0103 inventeze tactici noi \u0219i mai eficiente pentru a se men\u021bine la putere. Iar Foucault ar spune c\u0103 aceste noi tactici care sunt implementate \u00eentre anii 1757 \u0219i 1837 reprezint\u0103 o evolu\u021bie mai ampl\u0103 a modului \u00een care oamenii afla\u021bi la putere \u021bin prizonierii sub control.<\/p>\n\n\n\n
Aceste schimb\u0103ri au loc treptat, pe parcursul a zeci de ani, uneori doar prin modific\u0103ri subtile ale ceremoniei execu\u021biei publice \u00een sine. \u00cen timp ce \u00eenainte prizonierii erau, pur \u0219i simplu, plimba\u021bi \u00eentr-un c\u0103rucior deschis \u00eenainte de execu\u021bie, \u00eencet, de-a lungul anilor, acest lucru a evoluat c\u0103tre un c\u0103rucior \u00eenchis, cu sc\u00e2nduri de lemn prin care abia se putea vedea persoana. Iar, \u00een cele din urm\u0103, aceast\u0103 parad\u0103 a evoluat c\u0103tre a\u0219ezarea unui sac pe capul persoanei, identitatea acesteia fiind acum complet ascuns\u0103. P\u00e2n\u0103 \u00een anii 1790, majoritatea societ\u0103\u021bilor au renun\u021bat la aceste execu\u021bii publice dramatice sau creative \u0219i au preferat pedeapsa mai standardizat\u0103 a ghilotinei \u00een fa\u021ba tribunalului. C\u00e2\u021biva ani mai t\u00e2rziu, ghilotina a fost mutat\u0103 \u00een spatele tribunalului p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, \u00een cele din urm\u0103, a fost mutat\u0103 \u00een interiorul \u00eenchisorii \u0219i toate execu\u021biile au avut loc departe de ochii lumii. Pedeapsa \u0219i realitatea modului \u00een care \u00eei trat\u0103m pe infractori s-a mutat \u00eencet, de la evenimente aflate \u00een prim-planul con\u0219tiin\u021bei publice, c\u0103tre ceva abstract, t\u0103cut, izolat \u0219i chiar \u00eenchis \u00een aceste cl\u0103diri izolate, devenind evenimente pe care nu trebuie s\u0103 le vedem niciodat\u0103. Ce efecte ar putea avea acest lucru asupra unei societ\u0103\u021bi \u0219i, mai ales, de ce ar prefera oamenii care vor s\u0103-\u0219i men\u021bin\u0103 pozi\u021biile de putere o astfel de situa\u021bie?<\/p>\n\n\n\n
P\u00e2n\u0103 \u00een anul 1837, au avut loc dou\u0103 schimb\u0103ri fundamentale \u00een modul \u00een care pedepsim infractorii, despre care Foucault spune c\u0103 au fost deliberate. Num\u0103rul unu: condamnarea la moarte a cuiva la moarte ca spectacol public la care toat\u0103 lumea poate asista disp\u0103ruse aproape complet. \u0218i num\u0103rul doi: schimbasem tactica de la pedepsirea criminalilor prin mutilarea corporal\u0103, la metode prin care ne concentram \u00een primul r\u00e2nd pe disciplinarea \u0219i controlul min\u021bii lor \u2013 o schimbare fundamental\u0103 de la pedepsirea fizic\u0103, la disciplinarea \u0219i reformarea min\u021bii persoanei. Acesta este motivul pentru care Foucault intituleaz\u0103 cartea \u201eDisciplin\u0103 \u0219i pedeaps\u0103\u201d, aici put\u00e2nd s\u0103 observ\u0103m \u00eenceputurile a ceea ce va deveni, \u00een cele din urm\u0103, \u00eenchisoarea modern\u0103. Aici este \u00eenceputul unei noi modalit\u0103\u021bi prin care oamenii afla\u021bi \u00een pozi\u021bii de putere \u00ee\u0219i pot exercita \u0219i men\u021bine puterea asupra oamenilor.<\/p>\n\n\n\n
Foucault citeaz\u0103 un program strict pe care infractorii din anii 1830 trebuiau s\u0103 \u00eel urmeze \u00een timpul deten\u021biei. Trezirea la 7 diminea\u021ba. 7:05 trebuie s\u0103 fii la locul t\u0103u pentru apelul nominal. 7:15 trebuie s\u0103 fii la popot\u0103 pentru micul dejun. 7:25 trebuie s\u0103 fii la postul de lucru care \u021bi-a fost atribuit pentru ziua respectiv\u0103. 9:15 pauz\u0103 pentru ap\u0103, 9:20 \u00eenapoi la munc\u0103. C\u00e2nd toat\u0103 ziua ta este programat\u0103 \u0219i contabilizat\u0103 la secund\u0103, nu prea mai ai timp pentru activit\u0103\u021bi infrac\u021bionale. Nu prea ai timp pentru alte g\u00e2nduri \u00een afara disciplinei \u0219i a respect\u0103rii acestui program de lucruri. Aceast\u0103 concentrare strict\u0103 pe disciplinarea min\u021bii \u0219i pe reformarea comportamentului va fi cuplat\u0103, \u00een viziunea lui Foucault, cu o nou\u0103 abordare \u2013 \u00een trei direc\u021bii \u2013 de control al de\u021binu\u021bilor.<\/p>\n\n\n\n
Aceste trei direc\u021bii ale noii metode de a-i \u021bine pe prizonieri \u00een fr\u00e2u, \u00een opinia lui Foucault, sunt: Supravegherea, Normalizarea \u0219i Examinarea. Avem, deci, supravegherea constant\u0103 a prizonierilor, care se combin\u0103 frumos cu normalizarea, sau cu un standard normalizat al modului \u00een care un bun prizonier ar trebui s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 \u0219i s\u0103 se comporte \u2013 norme oferite de cei \u00een pozi\u021bii de putere \u2013 \u0219i ambele func\u021bioneaz\u0103 frumos \u00een tandem cu un proces constant de examinare \u0219i reexaminare, \u00een care oamenii afla\u021bi \u00een pozi\u021bii de putere \u00ee\u021bi dau un punctaj sau o not\u0103 care determin\u0103 c\u00e2t de bine corespunzi acelui mod de comportament pe care au decis c\u0103 un bun prizonier ar trebui s\u0103 \u00eel reflecte.<\/p>\n\n\n\n
Foucault crede c\u0103 acest nou mod extrem de eficient de a controla de\u021binu\u021bii ar fi inspirat din activitatea unui filozof pe nume Jeremy Bentham. Similar modului \u00een care Platon, \u00een “Republica”, \u00eencearc\u0103 s\u0103 g\u0103seasc\u0103 structura ideal\u0103 a guvernului, Jeremy Bentham petrece mult timp \u00een scrierile sale \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 g\u0103seasc\u0103 structura ideal\u0103 a unei \u00eenchisori. Modelul la care ajunge, dup\u0103 mult\u0103 deliberare, este ceea ce el nume\u0219te Panopticon. Pe scurt, Panopticonul este o cl\u0103dire proiectat\u0103 \u0219i amenajat\u0103 \u00eentr-un mod inteligent, \u00een care un singur gardian \u2013 sau oricine se afl\u0103 \u00eentr-o pozi\u021bie de putere \u2013 poate sta \u00een centru \u0219i, din acea pozi\u021bie, poate vedea \u00een interiorul celulei oric\u0103rui dore\u0219te. Dar prizonierii nu-l pot vedea, nu pot \u0219tii c\u00e2nd sunt supraveghea\u021bi \u0219i nu pot cunoa\u0219te criteriile care determin\u0103 supravegherea lor. \u00centr-un fel, spune Bentham, motivul pentru care acesta este un design ideal pentru o \u00eenchisoare, este c\u0103 singurul lucru rezonabil pe care \u00eel pot face prizonierii este s\u0103 se comporte \u00een fiecare secund\u0103 a fiec\u0103rei zile ca \u0219i cum ar fi supraveghea\u021bi, pentru c\u0103 nu pot \u0219tii niciodat\u0103 c\u00e2nd acest lucru chiar se \u00eent\u00e2mpl\u0103. Via\u021ba lor este dominat\u0103, acum, de respectare strict\u0103 a unui “mod normalizat de comportament al unui bun de\u021binut” dat de cei de la putere \u0219i de examinarea recurent\u0103 \u0219i riguroas\u0103 din partea exper\u021bilor, sau a sistemului judiciar.<\/p>\n\n\n\n
Dar de ce ne vorbim at\u00e2t de mult de istoria criminalilor? Ce leg\u0103tur\u0103 are asta cu filosofia? Ce relevan\u021b\u0103 are asta pentru mine? Ei bine, atunci c\u00e2nd Jeremy Bentham se a\u0219az\u0103 \u0219i creeaz\u0103 proiectul acestui Panopticon, el nu vorbe\u0219te doar despre structura ideal\u0103 a unei \u00eenchisori. El descrie Panopticon-ul \u00een lucrarea sa ca fiind “un nou mod de a ob\u021bine puterea min\u021bii asupra min\u021bii, \u00eentr-o cantitate p\u00e2n\u0103 acum f\u0103r\u0103 precedent\u201d. Apoi el ne spune c\u0103, de\u0219i aceasta este structura ideal\u0103 a unei \u00eenchisori dac\u0103 vrei s\u0103 controlezi prizonierii, nu exist\u0103 niciun motiv pentru care acela\u0219i design nu ar putea fi aplicat \u00een cadrul unei institu\u021bii mentale care promoveaz\u0103 un standard pentru pacien\u021bi cu privire la ceea ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 fii un pacient bun. Sau \u00eentr-un cadru militar care promoveaz\u0103 ceea ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 fii un soldat bun. Sau \u00eentr-un cadru universitar care promoveaz\u0103 modul \u00een care ar trebui s\u0103 g\u00e2nde\u0219ti \u0219i s\u0103 te compor\u021bi dac\u0103 vrei s\u0103 fii un student bun. Dac\u0103 Bentham ar fi tr\u0103it \u00een societatea economic\u0103 contemporan\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, ar fi v\u0103zut utilitatea Panopticonului aplicat \u00eentr-o fabric\u0103 pentru a produce muncitori buni, sau chiar \u00eentr-o corpora\u021bie multina\u021bional\u0103 care \u00eencearc\u0103 s\u0103 produc\u0103 angaja\u021bi buni.<\/p>\n\n\n\n
S\u0103 presupunem c\u0103 e\u0219ti \u00eentr-o pozi\u021bie de putere \u00eentr-o corpora\u021bie. Pentru a-\u021bi controla angaja\u021bii, nu trebuie s\u0103-i tratezi ca pe ni\u0219te prizonieri care fac parte dintr-un lan\u021b uman for\u021ba\u021bi s\u0103 zdrobeasc\u0103 pietre toat\u0103 ziua. At\u00e2ta timp c\u00e2t te asiguri c\u0103 lan\u021bul lor este suficient de lung pentru ca ei s\u0103 nu se simt\u0103 ca un prizonier, po\u021bi stabili ni\u0219te parametrii destul de \u00eengu\u0219ti pentru ceea ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 fii un “angajat bun”. Iar ei, nu numai c\u0103 se vor \u00eencadra \u00een ace\u0219ti parametrii, dar se vor controla singuri pentru a r\u0103m\u00e2ne a\u0219a. Vor sim\u021bi o presiune intens\u0103 de a adera la acel standard normalizat de comportament \u00een orice moment, deoarece via\u021ba lor la locul de munc\u0103 este definit\u0103 de supraveghere, normalizare \u0219i examinare. Supravegherea prin intermediul camerelor de luat vederi, al ceasurilor de pontaj, al team-lead-ului sau al supervizorului, al termenelor limit\u0103, al monitoriz\u0103rii activit\u0103\u021bii de pe calculator \u0219i, uneori, chiar \u00een forma supravegherii de c\u0103tre ceilal\u021bi angaja\u021bi din jur care simt c\u0103 au de c\u00e2\u0219tigat de pe urma faptului c\u0103 au mizerii despre cineva \u00eentr-un mediu extrem de competitiv. Standardul normalizat de a fi un bun angajat va impune cum vorbe\u0219ti, cum ac\u021bionezi \u0219i cum te \u00eembraci \u00eentr-un mod profesionist, \u00een modul definit de companie. Trebuie s\u0103 afi\u0219ezi persona de la locul de munc\u0103, s\u0103 fii mereu politic corect, s\u0103 faci tot ce po\u021bi pentru a te asigura c\u0103 e\u0219ti un bun juc\u0103tor de echip\u0103. Apoi se trece la faza de examinare, cu evalu\u0103rile lunare, trimestriale, anuale, \u00een care \u021bi se d\u0103 un punctaj \u00een diferite domenii pentru a determina c\u00e2t de bine te descurci sau, cu alte cuvinte, c\u00e2t de bine corespunzi cu cine spun eu c\u0103 ar trebui s\u0103 fii. Productivitatea ta este cam la acela\u0219i nivel ca la ultima evaluare, te descurci bine \u00een unele domenii, dar mai este loc de \u00eembun\u0103t\u0103\u021biri \u00een alte c\u00e2teva domenii, dar nu-\u021bi face griji, avem un plan de ac\u021biune ca s\u0103 vedem dac\u0103 putem s\u0103 te readucem pe drumul cel bun.<\/p>\n\n\n\n
Aceast\u0103 metod\u0103 \u00een trei direc\u021bii a devenit modul dominant de control al comportamentului uman. Acum, lua\u021bi \u00een considerare asem\u0103n\u0103rile pe care acest model le are cu structura unor religii, cu supravegherea constant\u0103, comportamentul normativ \u0219i procesul riguros de examinare. Aceast\u0103 metod\u0103 este at\u00e2t de eficient\u0103 \u0219i at\u00e2t de adaptabil\u0103 \u00eenc\u00e2t, \u00een lumea noastr\u0103 modern\u0103, se extinde dincolo de institu\u021bii precum \u00eenchisorile sau corpora\u021biile \u0219i s-a \u00eencorporat \u00een \u00eens\u0103\u0219i structura societ\u0103\u021bii. Se poate spune c\u0103 acela\u0219i proces de supraveghere, normalizare \u0219i examinare exist\u0103 \u0219i \u00een modul \u00een care ne prezent\u0103m online, \u00een mass-media pe care o consum\u0103m \u0219i, cel mai probabil, se desf\u0103\u0219oar\u0103 chiar \u0219i \u00een diverse cercuri sociale din care facem parte. Foucault ar spune c\u0103 unul dintre lucrurile cu adev\u0103rat insidioase despre modul \u00een care este exercitat\u0103 puterea \u0219i \u00een care oamenii sunt controla\u021bi \u00een timpurile moderne prin aceste noi metode, este c\u0103, simultan, e\u0219ti at\u00e2t un subiect care este controlat, c\u00e2t \u0219i un participant activ \u00een sistem, un participant activ care, de cele mai multe ori f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie, sus\u021bine structura de putere existent\u0103.<\/p>\n\n\n\n
S\u0103 ne amintim pu\u021bin de sistemul de justi\u021bie penal\u0103 din anii 1750? A\u0219a cum am observat, scopul \u00eentregii situa\u021bii de atunci nu era justi\u021bia sau corectitudinea, ci mai degrab\u0103 beneficiile pe care sistemul le oferea societ\u0103\u021bii atunci c\u00e2nd era vorba de men\u021binerea ordinii \u0219i de continuarea progresului. Ei bine, Foucault se va \u00eentreba: este sistemul penal din anii 1970 chiar at\u00e2t de diferit atunci c\u00e2nd \u00eel prive\u0219ti mai atent? Tr\u0103im \u00eentr-o er\u0103 modern\u0103, luminat\u0103, \u00een care am crescut de-a lungul istoriei \u0219i am \u00eenv\u0103\u021bat erorile c\u0103ilor noastre \u0219i am construit un sistem penal care are, ca prim scop, rolul de a distribui dreptatea \u0219i echitatea? Pentru Foucault, scopul sistemului penal modern nu este justi\u021bia sau echitatea. Scopul este ca, prin supraveghere, normalizare \u0219i examinare, s\u0103 produc\u0103 cet\u0103\u021beni inofensivi, docili, muncitori, pl\u0103titori de taxe \u0219i impozite, productivi, care respect\u0103 regulile \u0219i sunt mul\u021bumi\u021bi cu o via\u021b\u0103 de conformare la standardul normalizat a ceea ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 fii un cet\u0103\u021bean. Cu alte cuvinte, subiec\u021bi docili \u0219i utili care \u00eendeplinesc viziunea viitorului dat\u0103 de cei \u00een roluri de putere.<\/p>\n\n\n\n
Acesta este motivul pentru care exist\u0103 o diferen\u021b\u0103 at\u00e2t de mare \u00eentre infrac\u021biunile “gulerelor albe” \u0219i cele ale “gulerelor albastre” atunci c\u00e2nd vine vorba de sentin\u021be \u2013 \u00eentre un director care jefuie\u0219te Fiscul cu 20.000 de dolari prin evaziune fiscal\u0103 \u0219i un tip care jefuie\u0219te un McDonalds cu 500 de lei \u0219i un Big Mac. Cu excep\u021bia cazului \u00een care directorul executiv refuz\u0103 \u00een mod categoric s\u0103 returneze banii, de 9 ori din 10 nu va vedea interiorul unei celule de \u00eenchisoare, deoarece comportamentul lui nu are nevoie de prea mult\u0103 reform\u0103 \u00een ochii celor de la putere. Li se zice, practic: continua\u021bi s\u0103 face\u021bi aproape tot ceea ce face\u021bi, continua\u021bi s\u0103 munci\u021bi, continua\u021bi s\u0103 crea\u021bi locuri de munc\u0103, continua\u021bi s\u0103 \u00eenfiin\u021ba\u021bi noi companii \u0219i s\u0103 merge\u021bi la badminton duminica, doar pl\u0103ti\u021bi-v\u0103 taxele. \u00cen timp ce tipul care a jefuit McDonalds-ul, \u0219i dac\u0103 m\u0103r\u0219\u0103luie\u0219te \u00eenapoi \u00een magazin \u0219i restituie banii direct managerului, de 9 ori din 10 ori va merge la \u00eenchisoare pentru c\u0103 scopul sistemului penal este reformarea infractorilor pentru a se potrivi unui tipar preexistent despre ceea ce este o persoan\u0103 normal\u0103.<\/p>\n\n\n\n
De asemenea, lua\u021bi \u00een considerare faptul c\u0103, odat\u0103 ce a\u021bi fost condamnat, nu este vorba nici de justi\u021bie, nici de corectitudine, nici de un fel de pedeaps\u0103 direct\u0103 \u0219i nici de r\u0103splat\u0103 pentru infrac\u021biunile pe care le-a\u021bi comis \u00een acel moment. \u00cen zilele noastre exist\u0103 posibilitatea, modern\u0103, de a ie\u0219i din \u00eenchisoare pentru bun\u0103 purtare. Cu alte cuvinte, at\u00e2ta timp c\u00e2t e\u0219ti dispus s\u0103 te reformezi \u0219i s\u0103 devii tipul de persoan\u0103 care \u021bi s-a spus s\u0103 fii, nu conteaz\u0103 cu adev\u0103rat care a fost sentin\u021ba ini\u021bial\u0103. \u021ai se pot reduce c\u00e2teva decenii din pedeaps\u0103 dac\u0103 e\u0219ti dispus s\u0103 joci dup\u0103 regulile impuse.<\/p>\n\n\n\n
Acum, sunt unii oameni care, indiferent de c\u00e2te ori merg la \u00eenchisoare, nu vor juca niciodat\u0103 dup\u0103 reguli. Nu vor deveni niciodat\u0103 persoanele pe care cei de la putere ar dori s\u0103 fie. Ace\u0219ti oameni, care nu se vor schimba niciodat\u0103, sunt cei care fie vor fi recidivi\u0219ti pe via\u021b\u0103, \u00een \u00eenchisoare \u0219i \u00een afara ei, fie vor primi \u00een cele din urm\u0103 \u00eenchisoare pe via\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Iar Foucault ar spune c\u0103 tocmai acest tip de oameni care refuz\u0103 s\u0103 joace dup\u0103 reguli sunt absolut fascinan\u021bi pentru noi, oamenii “normali”. Aceasta este o alt\u0103 inven\u021bie modern\u0103, \u00een viziunea lui Foucault: g\u00e2ndirea despre noi \u00een\u0219ine ca fiind normali \u0219i etichetarea criminalilor ca fiind “anormali” sau oameni care trebuie reforma\u021bi pentru a ajunge la o stare de normalitate. Dar tocmai faptul c\u0103 nu sunt ca oamenii normali ne face s\u0103 fim at\u00e2t de fascina\u021bi de infractori! Uita\u021bi-v\u0103 pe Netflix la toate emisiunile legate de crime care exist\u0103. Dac\u0103 mai ave\u021bi un abonament la televizor, uita\u021bi-v\u0103 la toate emisiunile difuzate care documenteaz\u0103 anumite crime. Aceast\u0103 fascina\u021bie nu este un fenomen modern, pentru Foucault. Ea a existat de-a lungul \u00eentregii noastre istorii. \u00cen Vestul american, a existat Billy the Kid. \u00cen Marea Depresiune, Bonnie \u0219i Clyde. Criminalii pot deveni chiar eroi populari, precum DB Cooper, dar acest lucru nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 doar \u00een Statele Unite. Acest lucru s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een \u00eentreaga lume. O parte din motivul pentru care aceste societ\u0103\u021bi mai vechi s-au \u00eendep\u0103rtat de direc\u021bia execut\u0103rii criminalilor ca spectacol public, este exact din cauza efectelor foarte reale a ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 atunci c\u00e2nd pui \u00een centrul aten\u021biei un criminal iubit de public. Foucault crede c\u0103 \u00eei iubim at\u00e2t de mult pe criminali pentru c\u0103, atunci c\u00e2nd refuz\u0103 vehement s\u0103 joace dup\u0103 regulile societ\u0103\u021bii, au capacitatea de a ne ar\u0103ta exact ceea ce suntem.<\/p>\n\n\n\n
Suntem cei care respect\u0103 legea, ocupan\u021bi \u0219i participan\u021bi activi \u00een ceea ce este, de fapt, o imens\u0103 \u00eenchisoare social\u0103. Ne tr\u0103im vie\u021bile prin\u0219i \u00eentr-o celul\u0103 \u00een interiorul unui Panopticon. Sau \u00eentr-un Panopticon \u00een interiorul altui Panopticon. De fapt, pentru Foucault, Panopticonul este o metafor\u0103 excelent\u0103 pentru \u00eentregul proiect al modernit\u0103\u021bii. El zice c\u0103 \u2013 la fel ca \u00een \u00eenchisoarea real\u0103, unde scopul opera\u021biunii nu este o virtute superioar\u0103, cum ar fi justi\u021bia, ci mai degrab\u0103 reformarea prizonierilor \u00een subiec\u021bi utili pentru a men\u021bine societatea \u00een func\u021biune \u2013 noi, ca ocupan\u021bi ai \u00eenchisorii noastre sociale, suntem \u00een mod constant disciplina\u021bi \u0219i reforma\u021bi \u00een buni angaja\u021bi, buni consumatori, buni aleg\u0103tori, buni studen\u021bi, buni prieteni, iar toate a\u0219tept\u0103ri sunt internalizate noi \u00een\u0219ine, date de cineva aflat \u00eentr-o pozi\u021bie de putere. Ni se dau standarde prin emisiuni TV, filme, c\u0103r\u021bi, toat\u0103 mass-media, standarde pe care le internaliz\u0103m \u0219i care ne spun cum ar trebui s\u0103 arate corpul nostru, ce este frumuse\u021bea, ce ar trebui s\u0103 te intereseze, ce po\u021bi spune \u0219i ce nu po\u021bi spune, ce pot face unii oameni \u0219i tu nu po\u021bi face. Foucault spune c\u0103 nu exist\u0103 nicio \u00eenchisoare sau metod\u0103 de tortur\u0103, conceput\u0103 vreodat\u0103, care s\u0103 le poat\u0103 face oamenilor ceea ce ei \u00ee\u0219i fac de bun\u0103 voie, \u00een \u00eenchisoarea noastr\u0103 social\u0103 modern\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Tr\u0103im \u00eentr-un Panopticon, pentru c\u0103 ne tr\u0103im vie\u021bile ca \u0219i cum am fi \u00een mod constant supraveghea\u021bi \u0219i \u021binu\u021bi la aceste standarde despre cum ar trebui s\u0103 fim, standarde ce ne sunt oferite de mass-media. Dar partea cu adev\u0103rat patologic\u0103 este c\u0103 am construit o lume \u00een care suntem simultan prizonierul, care se reformeaz\u0103 \u00een celul\u0103, \u0219i gardianul din centrul Panopticonului, care ne urm\u0103re\u0219te constant. Am creat o lume \u00een care suntem supraveghea\u021bi \u00een permanen\u021b\u0103 de noi \u00een\u0219ine. Supraveghea\u021bi privindu-ne \u00een oglind\u0103, \u00eentreb\u00e2ndu-ne dac\u0103 ar trebui s\u0103 ne \u00eenfomet\u0103m \u00een seara asta pentru a pierde acele dou\u0103 kilograme care ne vor face frumo\u0219i. Ne supraveghem g\u00e2ndurile ira\u021bionale, pe care le numim toxice, suferind \u00een t\u0103cere pentru a nu ne confrunta cu ru\u0219inea de a cere ajutor \u0219i de a p\u0103rea slabi \u00een fa\u021ba celor din jur care au nevoie de noi \u00een parametrii optimi. Nu exist\u0103 \u00eenchisoare care s\u0103 se compare cu o via\u021b\u0103 \u00een care te for\u021bezi s\u0103 aderi la un standard normalizat de comportament, care \u00ee\u021bi spune cum este persoana care ar trebui s\u0103 fii, \u00een timp ce e\u0219ti supravegheat \u0219i examinat \u00een mod constant de tine \u0219i de al\u021bii, pentru a te asigura c\u0103 faci ceea ce \u021bi se cere. Aceasta este ceea ce Foucault nume\u0219te: geneologia sufletului modern.<\/p>\n\n\n\n
El ne \u00eendeamn\u0103 s\u0103 ne g\u00e2ndim la faptul c\u0103 mass-media pe care o consum\u0103m ne ofer\u0103 chiar vocabularul pe care \u00eel avem la dispozi\u021bie \u0219i, odat\u0103 cu acesta, singurele categorii pe care le putem utiliza pentru a ne defini ca persoane. Vede\u021bi, de-a lungul istoriei, oamenii \u0219i-au pus \u00eentrebarea: unde se afl\u0103 \u00een cele din urm\u0103 puterea? Cine de\u021bine puterea \u0219i cum este exercitat\u0103 ea asupra oamenilor? Spre deosebire de societ\u0103\u021bile secolului XVIII, \u00een lumea noastr\u0103 modern\u0103, puterea este mult mai greu de identificat, iar o parte din motiv este faptul c\u0103 ea a devenit mult mai r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 \u0219i mai difuz\u0103. Pentru Foucault, puterea, \u00een lumea noastr\u0103 modern\u0103, este \u00eentotdeauna legat\u0103 de cunoa\u0219tere. Pentru structurali\u0219ti \u0219i post-structurali\u0219ti \u2013 curent din care f\u0103cea parte \u0219i Foucault \u2013 cunoa\u0219terea nu este un set obiectiv \u0219i codificat de fapte despre felul \u00een care func\u021bioneaz\u0103 universul. Pentru ace\u0219ti g\u00e2nditori, cunoa\u0219terea nu este altceva dec\u00e2t concluzia setului actual \u0219i dominant de discursuri culturale \u0219i metoda folosit\u0103 pentru da sens lumii.<\/p>\n\n\n\n
A\u0219adar, pentru Foucault, dac\u0103 puterea se afl\u0103 \u00een m\u00e2inile oamenilor cu cuno\u0219tin\u021be, iar cuno\u0219tin\u021bele ne sunt oferite de oameni care folosesc prejudec\u0103\u021bi culturale \u00eenguste pentru a ciop\u00e2r\u021bi realitatea, atunci de unde ne lu\u0103m cuno\u0219tin\u021bele? \u0218i cine sunt ace\u0219ti oameni care descoper\u0103 aceste cuno\u0219tin\u021be pentru noi? Ei bine, \u00een timpurile moderne, \u0219tiin\u021ba este cea care ne ofer\u0103 cuno\u0219tin\u021bele, iar liderii de opinie din cadrul \u0219tiin\u021belor, \u00een domeniile lor de studiu respective, sunt cei care ajung la cuno\u0219tin\u021bele pe care noi le folosim.<\/p>\n\n\n\n
Ideea lui Foucault despre putere este c\u0103 nu conteaz\u0103 c\u00e2\u021bi bani ai, sau c\u00e2t de \u00eenalt\u0103 este func\u021bia politic\u0103 pe care o de\u021bii. Acei oameni pot p\u0103rea puternici, dar dac\u0103 po\u021bi dicta parametrii pe care acei oameni \u00eei folosesc pentru a \u00een\u021belege cele mai fundamentale lucruri despre existen\u021ba lor, dac\u0103 le po\u021bi dicta viziunea pe care o au asupra a ceea ce este o fiin\u021b\u0103 uman\u0103, cum se integreaz\u0103 \u00een lume, vocabularul pe care \u00eel folosesc pentru a g\u00e2ndi cine sunt, atunci po\u021bi dicta ce lucruri conteaz\u0103 pentru ei \u0219i pe ce ar trebui s\u0103 \u00ee\u0219i foloseasc\u0103 resursele economice sau politice. Pentru Foucault, aici se afl\u0103 adev\u0103rata putere.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Dac\u0103 cineva ar avea de g\u00e2nd s\u0103 scrie o list\u0103 scurt\u0103 a filosofilor postmoderni\u0219ti prin excelen\u021b\u0103, a ceea ce se \u00een\u021belege c\u00e2nd cineva spune \u201dfilosof postmodernist\u201d, Foucault ar fi cu siguran\u021b\u0103 pe acea list\u0103. \u00cens\u0103, pentru unii, relegarea operei lui Foucault \u0219i etichetarea ei ca apar\u021bin\u00e2nd doar domeniului filosofiei, nu i-ar face cu adev\u0103rat dreptate, […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":818,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_et_pb_use_builder":"","_et_pb_old_content":"","_et_gb_content_width":""},"categories":[18],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/817"}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=817"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/817\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":819,"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/817\/revisions\/819"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/818"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=817"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=817"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=817"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}