![\"\"](\"https:\/\/www.deniscalin.com\/wp-content\/uploads\/2023\/06\/image-7.png\")
<\/figure><\/div>\n\n\nEl folose\u0219te noua algebr\u0103, noul mod \u00een care Galileo folosea matematica, \u0219i o duce mai departe prin inven\u021bia graficului \u2013 e o psihotehnologie pentru c\u0103 este o strategie standardizat\u0103 de procesare a informa\u021biei. \u0218i ce alt\u0103 psihotehnologie este mai asociat\u0103 cu \u0219tiin\u021ba dec\u00e2t graficul? Dac\u0103 po\u021bi face un grafic, po\u021bi lucra \u0219tiin\u021bific, iar dac\u0103 po\u021bi g\u00e2ndi grafic, po\u021bi g\u00e2ndi \u0219tiin\u021bific, graficul fiind una din cele mai puternice \u0219i r\u0103sp\u00e2ndite psihotehnologii.<\/p>\n\n\n\n
Descartes aduce cu ea o idee m\u0103rea\u021b\u0103 (el invent\u00e2nd \u0219i geometria analitic\u0103): orice form\u0103 geometric\u0103 poate fi convertit\u0103 \u00eentr-o ecua\u021bie algebric\u0103, ecua\u021biile capt\u00e2nd realitatea. De la Galileo \u0219tim c\u0103 matematica nu trebuie s\u0103 arate precum lucrul pe care \u00eel reprezint\u0103 , aceast\u0103 idee fiind dus\u0103, acum, la \u00eemplinire prin Descartes. Ecua\u021biile nu sunt, \u00een niciun fel, precum lucrurile pe care le reprezint\u0103, ci trec prin iluzie ar\u0103t\u00e2nd realitatea (precum \u0219tim de la Copernic). Ideea este radical\u0103, datorit\u0103 graficelor \u0219i a geometriei analitice putem \u00een\u021belege lumea prin intermediul ecua\u021biilor. De exemplu, \u0219tii c\u0103 ecua\u021bia E=mc2<\/sup> capteaz\u0103 ceva profund din realitate pentru c\u0103, odat\u0103 ce \u00een\u021belegi aceast\u0103 ecua\u021bie, po\u021bi lua un v\u00e2rf de ac de materie<\/p>\n\n\n Ren\u00e9 Descartes<\/em><\/p>\n\n\n\n \u0219i po\u021bi distruge un ora\u0219 \u00eentreg, precum un zeu \u2013 o ditamai puterea pe care o ai la \u00eendem\u00e2n\u0103 prin intermediul ecua\u021biei.<\/p>\n\n\n\n Pare c\u0103 aceast\u0103 psihotehnologie ofer\u0103 dovezi incontestabile c\u0103 acest mod de g\u00e2ndire ne pune \u00een contact direct cu fibra \u0219i structura realit\u0103\u021bii. Dar nu este un contact al experien\u021bei, nu e conformitatea Aristotelian\u0103, nu e participativ, ci e pur propozi\u021bional, pur abstract \u0219i pur simbolic. Pornind de la aceast\u0103 constatare, Descartes vine cu o nou\u0103 idee radical\u0103. El crede c\u0103 poate \u00een\u021belege criza de sens, toat\u0103 acea anxietate \u0219i tot acel sentiment de deconectare, privind-o ca fiind o criz\u0103 n\u0103scut\u0103 dintr-o insuficient\u0103 c\u0103utare de certitudini.<\/p>\n\n\n\n Conformitatea (\u00een sensul Aristotelian \u0219i neoplatonic) a fost \u00eenlocuit\u0103 cu certitudinea propozi\u021bional\u0103. Iar matematica, pentru Descartes, e cea care ofer\u0103 certitudini, ea trec\u00e2nd prin toat\u0103 iluzia \u0219i oferindu-ne acces la toat\u0103 puterea realit\u0103\u021bii. Descartes crede c\u0103 r\u0103spunsul la criz\u0103 este s\u0103 ne transform\u0103m min\u021bile (nu \u00eentr-un mod spiritual) \u00een ma\u0219ini ale certitudinii, min\u021bi ce vor func\u021biona doar matematic \u0219i logic, \u00een termeni de ecua\u021bii. Pentru el, calea spre a ob\u021bine certitudini este s\u0103 ne transform\u0103m \u00een ma\u0219in\u0103rii ce reprezint\u0103 lumea \u00een propozi\u021bii abstracte pentru a manipula acele propozi\u021bii \u00een func\u021bii matematice pur ra\u021bionale \u0219i logice.<\/p>\n\n\n\n Descartes propune, astfel, c\u0103 modul \u00een care trebuie s\u0103 adres\u0103m anxietatea vremurilor este ca fiecare din noi s\u0103 adopte un mod de a g\u00e2ndi ce ne va transforma \u00een calculatoare (acest cuv\u00e2nt desemna, la origini, o anumit\u0103 meserie \u00een anii 1920-1930 \u00een care oamenii primeau ecua\u021bii spre a le procesa matematic). Ra\u021bionarea este redus\u0103, astfel, la \u201ecomputa\u021bie\u201d, ideea fiind c\u0103 dac\u0103 ne-am putea transforma min\u021bile \u00een ma\u0219in\u0103rii pur computa\u021bionale, am ob\u021bine certitudinea. Iar aceast\u0103 certitudine \u00een credin\u021be ne va da, conform lui Descartes, ceea ce ne trebuie pentru a ne elibera de anxietatea de care suferim.<\/p>\n\n\n\n Iar noi, desigur, facem asta. Pe de-o parte avem gramatica cultural\u0103 a lui Luther, cu narcisismul \u0219i ne\u00eencrederea \u00een noi cu care vine acest tip de g\u00e2ndire, iar pe cealalt\u0103 parte avem gramatica cartezian\u0103 prin care c\u0103ut\u0103m certitudini (nu credem nimic p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu este cert), pendul\u00e2nd permanent \u00eentre ele: \u201etrebuie s\u0103 accept f\u0103r\u0103 dovezi sau ra\u021biune (Luther), dar trebuie s\u0103 accept doar dac\u0103 este cer (Descartes)\u201d. Ambele variante sunt, evident, patologice. Prima este patologic\u0103 deoarece, dac\u0103 negi \u00eentregul discern\u0103m\u00e2nt al omului \u00een ceea ce prive\u0219te credin\u021bele, subminezi orice sens al vie\u021bii pe care l-ar putea avea. Iar cea de-a doua (goana dup\u0103 certitudini) este patologic\u0103 pentru c\u0103 ofer\u0103 iluzia certitudinii, noi \u0219tiind acum c\u0103 \u0219tiin\u021ba nu vine cu certitudini absolute. De exemplu Einstein, prin ecua\u021bia E=mc2<\/sup>, a ar\u0103tat c\u0103 lucruri pe care Newton le credea certe (ecua\u021bia F=ma presupunea c\u0103 spa\u021biul \u0219i timpul sunt absolute), \u00een realitate nu erau at\u00e2t de certe pe c\u00e2t se credea.<\/p>\n\n\n\n Vedem, din nou, o ironie similar\u0103 celei observate la Luther. \u00cencerc\u0103rile lui Descartes de a adresa aceast\u0103 pierdere arz\u0103toare a conexiunilor au ca rezultat exact opusul a ce \u0219i-a dorit, solu\u021biile lui amplific\u00e2nd, de fapt, sentimentul de deconectare resim\u021bit de oameni. Parte a problemei este e\u0219ecul proiectului c\u0103ut\u0103rii certitudinii (istoria \u0219tiin\u021bei \u0219i a filosofiei secolelor XVIII \u2013 XX submin\u00e2nd ideea atingerii certitudinii absolute \u2013 \u00eencununat\u0103 de una din marile principii ale fizicii moderne, Principiul Incertitudinii lui Heisenberg).<\/p>\n\n\n\n \u00cen tot acest timp, un alt individ expliciteaz\u0103 \u0219i radicalizeaz\u0103 aceste idei, confrunt\u00e2ndu-l pe Descartes pe baza acestor derivate: Thomas Hobbes. El spune c\u0103 toat\u0103 ideea lui Descartes se poate traduce \u00een: cogni\u021bia e computa\u021bie (cuv\u00e2ntul folosit de el pentru cogni\u021bie este RA\u021aIOCINARE); \u0219i vine cu o idee radical\u0103. El preia o idee nou\u0103 a acelor vremuri, aceea a materiei ca substan\u021b\u0103 (deosebit\u0103 de ideea<\/p>\n\n\n Thomas Hobbes Aristotelian\u0103 a materiei ca poten\u021bial pur) enun\u021bat\u0103 de Galileo \u2013 materia e inert\u0103, opune rezisten\u021b\u0103, este, cu adev\u0103rat, real\u0103 (a se observa c\u0103 tot ce a mai r\u0103mas din conformitate este rezisten\u021ba materiei \u00een fa\u021ba voin\u021bei).<\/p>\n\n\n\n Hobbes vine, \u00een consecin\u021b\u0103, cu ideea c\u0103, dac\u0103 materia e real\u0103 \u0219i ar putea construi o ma\u0219in\u0103rie material\u0103 ce poate face computa\u021bii (\u0219i, pentru el, cogni\u021bia e computa\u021bie), ar construi, de fapt, o minte. \u0218i iat\u0103 cum, \u00een mijlocul Revolu\u021biei \u0218tiin\u021bifice, Hobbes vine cu ideea Inteligen\u021bei Artificiale \u2013 a se observa cum Inteligen\u021ba Artificial\u0103 este o produc\u021bie a apari\u021biei crizei de sens \u0219i a Revolu\u021biei \u0218tiin\u021bifice.<\/p>\n\n\n\n Precum Galileo ucide universul, iar Copernic ucide realitatea senzorial\u0103, Hobbes ucide sufletul \u2013 p\u00e2n\u0103 acum erai izolat \u00een mintea ta, dar m\u0103car existai acolo, \u00eenc\u0103 aveai ceva special \u0219i unic, ceva spiritual \u00een tine \u2013 pentru c\u0103, dac\u0103 po\u021bi construi o ma\u0219in\u0103rie material\u0103 capabil\u0103 de computa\u021bii, ai construi o minte f\u0103r\u0103 a implica un \u201esuflet\u201d \u00een crearea ei.<\/p>\n\n\n\n Cele dou\u0103 gramatici (cea Lutheran\u0103 \u0219i cea Cartezian\u0103) sunt c\u00e2t se poate de opuse \u00een cultura noastr\u0103, fiind la baza unui r\u0103zboi cultural \u00een zilele noastre, r\u0103zboi \u00eentre \u00een\u021belegerea credin\u021bei ca acceptare radical\u0103 \u0219i cunoa\u0219terea ca o c\u0103utare de certitudini derivate logic. Cele dou\u0103 viziuni sunt totu\u0219i lipite \u00eentre ele din cauza influen\u021bei mutuale \u0219i a devotamentului pe care ambele \u00eel pentru sinele individual izolat. Moartea Hobbesian\u0103 a sufletului va exacerba narcisismul pentru c\u0103, \u00een lipsa unui suflet, g\u0103sirea unicit\u0103\u021bii noastre sau a adev\u0103ratului nostru sine devin paradoxale \u0219i problematice: dac\u0103 nu ai un suflet, ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 fii adev\u0103ratul t\u0103u sine, \u0219i ce anume te face unic \u0219i special \u00een cosmosul lipsit de scop \u0219i sens?<\/p>\n\n\n\n Vom vedea \u00een continuare cum \u00eei r\u0103spunde Descartes lui Hobbes, dar nu \u00eenainte de a clarifica modul \u00een care trebuie s\u0103 \u00eel trat\u0103m pe Descartes. E o practic\u0103 obi\u0219nuit\u0103 \u00een filosofie \u0219i \u00een \u0219tiin\u021bele cognitive ca Descartes s\u0103 fie \u00eenvinov\u0103\u021bit pentru multe gre\u0219eli, gre\u0219elile lui fiind fundamentale culturii noastre, \u0219i sunt at\u00e2t de bine \u00eentre\u021besute \u00een gramatica culturii noastre \u00eenc\u00e2t dep\u0103\u0219irea lor nu va fi o treaba u\u0219oar\u0103. S\u0103 vedem cu rejecteaz\u0103 Descartes propunerea lui Hobbes pentru Inteligen\u021ba Artificial\u0103 \u0219i de ce aceast\u0103 rejectare este filosofic \u0219i \u0219tiin\u021bific relevant\u0103 nou\u0103 ast\u0103zi, dar \u0219i cum ne face existen\u021ba problematic\u0103.<\/p>\n\n\n\n Sunt unele voci care spun c\u0103 Descartes refuz\u0103 materialismul lui Hobbes pentru c\u0103 Descartes ar fi fost catolic \u0219i pentru c\u0103 motiva\u021bia lui ar fi fost religioas\u0103, insinu\u00e2nd c\u0103 ar fi operat, de fapt, cu rea credin\u021b\u0103 \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-\u0219i protejeze crezul personal. \u00cens\u0103 vom vedea de ce aceast\u0103 interpretare e una nereprezentativ\u0103, f\u0103c\u00e2nd o mare defavoare inteligen\u021bei lui Descartes. Descartes nu \u00eei r\u0103spunde lui Hobbes din cadrul religiei lui, ci din cadrul ma\u0219in\u0103riei fundamentale a Revolu\u021biei \u0218tiin\u021bifice.<\/p>\n\n\n\n Hobbes propune, \u00een mare, ideea Inteligen\u021bei Artificiale, la care Descartes r\u0103spunde consider\u00e2nd c\u0103 ideea e gre\u0219it\u0103 \u0219i aduc\u00e2nd, \u00een sus\u021binerea lui, c\u00e2teva argumente. El pune, practic, \u00een dezbatere c\u00e2teva afirma\u021bii de baz\u0103 f\u0103cute de Revolu\u021bia \u0218tiin\u021bific\u0103: 1) c\u0103 materia e real\u0103 \u0219i 2) c\u0103 realitatea e m\u0103surabil\u0103 matematic \u0219i, prin urmare, sensul \u0219i valoarea lucrurilor sunt chestiuni ireale. Descartes spune (N.A. voi folosi limbajul similar limbajului \u0219i tonului folosit de Descartes): \u201eHobbes, dac\u0103 te arunci \u00een g\u00e2ndire ra\u021bional\u0103, \u0219i nu doar computezi, se poate presupune c\u0103 \u00ee\u021bi pas\u0103 de subiect, deci ai un scop \u0219i un standard pentru adev\u0103r; pentru c\u0103 ceea ce faci atunci c\u00e2nd g\u00e2nde\u0219ti ra\u021bional este s\u0103 urm\u0103re\u0219ti scopul de a g\u0103si adev\u0103rul, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 ac\u021bionezi voit; iar \u00een al doilea r\u00e2nd, adev\u0103rul e dependent de sens (dac\u0103 te-a\u0219 \u00eentreba dac\u0103 propozi\u021bia urm\u0103toare e adev\u0103rat\u0103 \u2013 \u201eRut nic pic nichi paca paca\u201d \u2013 nu \u00eemi po\u021bi r\u0103spunde pentru c\u0103, mai \u00eent\u00e2i de toate, trebuie s\u0103 \u00een\u021belegi ce am vrut s\u0103 zic, ce sens au aceste cuvinte)\u201d.<\/p>\n\n\n\n Prin urmare, ra\u021bionarea ac\u021bioneaz\u0103 cu un scop, ac\u021bioneaz\u0103 prin sens \u0219i are \u00een vedere un standard normativ (standard de adev\u0103r \u0219i \u021bel) al modului \u00een care trebuie s\u0103 ra\u021bion\u0103m. Iat\u0103 ce se afl\u0103 la baza ra\u021bion\u0103rii (\u0219i adreseaz\u0103 fundamentele discu\u021biilor din jurul ra\u021biunii purtate \u00een r\u0103zboaiele culturale din zilele noastre). Este surprinz\u0103tor c\u00e2t de pu\u021bin din \u0219tiin\u021ba ra\u021bionalit\u0103\u021bii folosesc avoca\u021bii ra\u021bionalit\u0103\u021bii. Este foarte dificil s\u0103 integrezi no\u021biuni de ra\u021bionalitate \u00een materialismul \u0219tiin\u021bific. Oamenii care sus\u021bin un model de ra\u021bionalitate \u2013 cartezian, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103 \u2013 \u00een care ra\u021bionalitatea presupune un comportament pur logic \u00een \u00eencercarea de a ob\u021bine certitudine \u0219i adev\u0103r (un exemplu care \u00eemi vine \u00een minte este Sam Harris), nu sunt aten\u021bi la criticile acestui model aduse de Descartes. De ce ai sus\u021bine o parte a unui fenomen f\u0103r\u0103 s\u0103 iei \u00een considerare \u0219i criticile centrale aduse lui de \u00eensu\u0219i creatorul acelui fenomen?<\/p>\n\n\n\n Descartes \u00eei spune lui Hobbes c\u0103 normativitatea \u2013 cum ar trebui s\u0103 fie lucrurile \u2013 sensul \u0219i scopul sunt centrale ra\u021biunii. El continu\u0103 spun\u00e2ndu-i lui Hobbes c\u0103 nu poate avea un ra\u021bionator material pentru c\u0103 materia este inert\u0103, nu are un scop, nu are un sens intrinsec \u0219i ac\u021bioneaz\u0103 \u00een direc\u021bia a \u201ecum este de fapt\u201d \u0219i cu \u201ecum ar trebui s\u0103 fie\u201d neav\u00e2nd valori (dup\u0103 cum ne \u00eenva\u021b\u0103 \u0219tiin\u021ba). Descartes \u00eel \u00eentreab\u0103, astfel, pe Hobbes: \u201eDeci, materiei \u00eei lipse\u0219te sensul, scopul \u0219i normativitatea, fiind inert\u0103. Cum ai putea ob\u021bine toate cele necesare ra\u021biunii din materie?\u201d C\u00e2nd ra\u021bionezi, \u00ee\u021bi pas\u0103 de adev\u0103r, iar adev\u0103rul depinde de sens, de scop (c\u0103utarea adev\u0103rului) \u0219i de standardele normative (cum ar trebui s\u0103 fie lucrurile), \u0219i niciunul din aceste elemente nu se g\u0103sesc \u00een materie.<\/p>\n\n\n\n Hobbes r\u0103spunde: \u201eDac\u0103 folosesc un abac automat pe care am buc\u0103\u021bele de h\u00e2rtie cu text pe ele, iar buc\u0103\u021belele de h\u00e2rtie pot fi manipulate\u201d (precum literele pe un calculator), \u201eprintr-o manipulare corect\u0103 pot ob\u021bine o propozi\u021bie ce are sens\u201d.<\/p>\n\n\n Dar Descartes r\u0103spunde: \u201eHobbes, faci o gre\u0219eal\u0103 fundamental\u0103. \u00cen primul r\u00e2nd tu e\u0219ti englez, iar eu francez, eu nu am CAT, ci CHAT, \u0219i, fizic, aceste dou\u0103 cuvinte sunt total diferite, de\u0219i ne g\u00e2ndim la acela\u0219i animal care zice \u201emiau miau\u201d. Nu exist\u0103 un sens intrinsec \u00een aceste m\u0103rci materiale. Dac\u0103 valurile ar mi\u0219ca, \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, pe o plaj\u0103 scoicile, form\u00e2nd cuv\u00e2ntul \u201eHei\u201d pe nisip, ai crede c\u0103 oceanul \u00ee\u021bi vorbe\u0219te? Ar fi ridicol. Sunt urme aleatorii f\u0103cute \u00een nisip de c\u0103tre ap\u0103, nu au un sens intrinsec. Cuvintele tale (cat is on the mat) au sens deoarece sunt asociate cu idei din mintea ta \u0219i, de fapt, acele idei au sens.\u201d<\/p>\n\n\n\n Descartes, de fapt, spune c\u0103 Hobbes are o viziune asupra materiei care face ra\u021bionalitatea, pe care Hobbes o sus\u021bine ca fiind central\u0103, foarte problematic\u0103. La asta trebuie s\u0103 fim aten\u021bi atunci c\u00e2nd invoc\u0103m ra\u021bionalitatea ca standard. Desigur, trebuie s\u0103 invoc\u0103m ra\u021bionalitatea ca standard, dar trebuie s\u0103 \u021binem minte c\u0103: 1) trebuie s\u0103 punem la \u00eendoial\u0103 pornirile de a considera c\u0103 ra\u021bionalitatea (manipularea logic\u0103 a propozi\u021biilor) e just\u0103 \u2013 acest lucru fiin d dovedit istoric ca neadev\u0103rat \u2013 \u0219i 2) Descartes, \u00eensu\u0219i, rejecteaz\u0103 aceast\u0103 idee, realiz\u00e2nd c\u0103 ra\u021bionalitatea presupune s\u0103 \u00ee\u021bi pese de adev\u0103r, av\u00e2nd ca scop ob\u021binerea acestuia baz\u00e2ndu-te pe standarde \u0219i valori normative, \u0219i nimic din aceast\u0103 ma\u0219in\u0103rie nu poate fi g\u0103sit \u00een modelul \u0219tiin\u021bific al materiei \u2013 \u00eens\u0103\u0219i no\u021biunea de ra\u021bionalitate, de\u0219i este invocat\u0103 aproape religios, este un lucru profund misterios \u00een cultura zilelor noastre.<\/p>\n\n\n\n Pentru a merge mai departe cu replica lui Descartes, trebuie s\u0103 ne \u00eentoarcem, pu\u021bin, la G alileo.<\/p>\n\n\n\n Hobbes spune: Galileo s-a confruntat cu o problem\u0103. Dac\u0103 matematica este limbajul realit\u0103\u021bii (\u00een esen\u021b\u0103 o idee platonic\u0103), putem observa dou\u0103 tipuri de propriet\u0103\u021bi: 1) cele m\u0103surabile matematic (propriet\u0103\u021bi primare, calit\u0103\u021bi primare) \u2013 acele propriet\u0103\u021bi aflate \u00een obiect indiferent dac\u0103 sunt, sau nu, \u00een centrul aten\u021biei cuiva (sunt \u00een obiect, sunt \u201eobiective\u201d) \u2013 2) dar multe calit\u0103\u021bi ale experien\u021bei nu pot fi descrise matematic (de exemplu c\u00e2t este de frumos ceva), fiind calit\u0103\u021bi secundare \u2013 acestea nu exist\u0103 \u00een obiect, ci doar \u00een mintea omului, f\u0103c\u00e2nd parte din acel \u201ev\u0103l\u201d ce ocup\u0103 spa\u021biul dintre om \u0219i lume (modul \u00een care mintea nu poate fi \u00een contact direct cu lumea real\u0103); aceste calit\u0103\u021bi se g\u0103sesc \u00een mintea subiectului ce este expus la ele, sunt deci propriet\u0103\u021bi \u201esubiective\u201d. Acum ne putem aminti baza cuv\u00e2ntului obiect \u2013 \u201earuncat \u00eempotriva\u201d \u2013 materia fiind cea care ne rezist\u0103; similar, subiect \u00eenseamn\u0103 \u201earuncat sub mine\u201d spre a-l domina.<\/p>\n\n\n\n Filosofii folosesc pentru aceste calit\u0103\u021bi secundare termenul de QUALIA \u2013 calit\u0103\u021bi pur subiective, ce exist\u0103 doar \u00een minte. Aceste qualia sunt centrale con\u0219tiin\u021bei, fiind parte din \u021bes\u0103tura \u0219i con\u021binutul (natura) con\u0219tiin\u021bei. \u021ain\u00e2nd cont, astfel, c\u0103 propriet\u0103\u021bile primare sunt \u00een lume, \u00een materie, iar cele secundare nu sunt \u00een lume, ci \u00een minte, \u00eei po\u021bi r\u0103spunde lui Hobbes astfel: materia nu are qualia (con\u0219tiin\u021b\u0103), \u0219i prin urmare nu ai cum s\u0103 manipulezi materia pentru a genera qualia. Iar aceast\u0103 concluzie este devastatoare pentru vine la pachet cu posibilitatea ca inteligen\u021ba artificial\u0103 s\u0103 nu poat\u0103 avea (pe l\u00e2ng\u0103 sens, scop \u0219i valori normative) con\u0219tiin\u021ba con\u0219tient\u0103 a cogni\u021biei ei \u2013 nu va avea o con\u0219tiin\u021b\u0103 similar\u0103 celei umane.<\/p>\n\n\n\n Descartes mai prezint\u0103, \u00een plus, un alt aspect important al acestui lucru: pe m\u0103sur\u0103 ce totul se retrage din lume \u00een minte (ceea ce se \u00eent\u00e2mpla de la Luther \u00eencoace), iar mintea devine tot mai izolat\u0103, blocat\u0103 \u00een ea \u00eens\u0103\u0219i, Descartes devine tot mai \u00eengrijorat spun\u00e2nd \u201evreau s\u0103 m\u0103 \u00eendoiesc de tot ce e, s\u0103 \u00eencerc s\u0103 g\u0103sesc ceva de care s\u0103 nu m\u0103 pot \u00eendoi\u201d, f\u0103c\u00e2nd o gre\u0219eal\u0103 \u00een interpretarea no\u021biunii lui de \u201ecertitudine\u201d.<\/p>\n\n\n\n Sunt dou\u0103 moduri de a privi aceast\u0103 \u201ecertitudine\u201d: una logic\u0103 \u0219i alta psihologic\u0103. Cea logic\u0103 reprezint\u0103 validitatea absolut\u0103 dedus\u0103 logic \u2013 \u00een care este imposibil ca premisa s\u0103 fie adev\u0103rat\u0103, iar concluzia fals\u0103. Cea psihologic\u0103 reprezint\u0103 inabilitatea de a te \u00eendoi de ceva \u2013 ceva este cert pentru c\u0103 nu te po\u021bi \u00eendoi de el. Problema este c\u0103 cele dou\u0103 moduri de a privi aceast\u0103 no\u021biune nu sunt identice. De exemplu, bigotul radicalizat nu poate pune la \u00eendoial\u0103 anumite lucruri \u0219i nu se poate \u00eendoi de superioritatea rasei albe \u2013 este psihologic incapabil de a se \u00eendoi de aceast\u0103 convingere exact din cauza ignoran\u021bei \u0219i al bigotismului. Descartes realizeaz\u0103 c\u0103 devotamentul pe care \u00eel avem pentru matematic\u0103 este, \u00een cele din urm\u0103, bazat pe un aspect al certitudinii psihologice \u2013 pentru c\u0103 poate exista un geniu malefic (precum \u00een Matrix) care i-a programat creierul, f\u0103r\u0103 ca el s\u0103 \u0219tie, pentru a-l determina s\u0103 cread\u0103 axiomele matematicii. \u0218i, \u00eenainte s\u0103 zici \u201easta e ridicol\u201d, g\u00e2nde\u0219te-te la c\u00e2t de mult a rejectat fizica modern\u0103 din axiomele geometriei Euclidiene, de\u0219i acestea au fost, la timpul lor, absolut de necontestat.<\/p>\n\n\n\n Descartes consider\u0103 c\u0103 atinge acel punct care conecteaz\u0103 certitudinea logic\u0103 \u0219i cea psihologic\u0103 atunci c\u00e2nd el nu \u00ee\u0219i poate pune la \u00eendoial\u0103 existen\u021ba \u2013 pentru a fi afectat\u0103 de iluzie, mintea lui trebuie, \u00eent\u00e2i de toate, s\u0103 existe, \u0219i p\u00e2n\u0103 \u0219i cele mai \u00eenalte niveluri de iluzie \u00eei garanteaz\u0103 existen\u021ba min\u021bii lui: \u201eCogito, ergo sum\u201d, \u201eG\u00e2ndesc, deci exist\u201d. S\u0103 observ\u0103m ce schimb\u0103ri s-au produs p\u00e2n\u0103 acum: \u00eenainte, aveam mintea \u00een contact cu lumea (conformitatea Aristotelian\u0103), apoi mintea r\u0103m\u00e2ne, m\u0103car, \u00een contact cu matematica, iar acum, tot ce a r\u0103mas, este con\u0219tiin\u021ba, mintea fiind \u00een contact doar cu ea \u00eens\u0103\u0219i. S\u0103 observ\u0103m c\u00e2t de ciudat\u0103 este con\u0219tiin\u021ba \u00een acest punct: dac\u0103 te \u00eentreb \u201ede unde \u0219tii c\u0103 e o can\u0103 acolo?\u201d, r\u0103spunzi \u201epentru c\u0103 o v\u0103d \u0219i interac\u021bionez cu ea\u201d, dar dac\u0103 te \u00eentreb \u201ede unde \u0219tii c\u0103 e\u0219ti con\u0219tient?\u201d, spui doar \u201e\u0219tiu c\u0103 sunt con\u0219tient pentru c\u0103 sunt con\u0219tient\u201d.<\/p>\n\n\n\n Descartes \u00eei transmite aceste lucruri lui Hobbes spun\u00e2ndu-i c\u0103 materia nu poate avea aceast\u0103 minte \u00een contact cu ea \u00eens\u0103\u0219i (Revolu\u021bia \u0218tiin\u021bific\u0103 retr\u0103g\u00e2nd acest contact cu lumea, strict, \u00een minte). \u0218i toate aceste concluzii sunt probleme devastatoare.<\/p>\n\n\n\n Dac\u0103 e\u0219ti un avocat al inteligen\u021bei artificiale, trebuie s\u0103 fi atent la distinc\u021bia dintre inteligen\u021ba artificial\u0103 puternic\u0103 \u0219i inteligen\u021ba artificial\u0103 slab\u0103 (\u0219i ne vom baza aceast\u0103 distinc\u021bie pe scrierile lui Searle). Inteligen\u021ba artificial\u0103 slab\u0103 presupune fabricarea de ma\u0219ini ce pot face lucruri, pentru noi, pe care le pot face animalele inteligente \u0219i oamenii (de exemplu, o inteligen\u021ba artificial\u0103 slab\u0103 este laptopul). Dar nu e nimic slab \u00een acestea c\u00e2nd le privim din punctul de vedere al valorii pe care o au \u00een sens social sau economic, revolu\u021bia computerelor transform\u00e2nd \u00eentreaga lume, iar noi fiind, acum, dependen\u021bi de telefoanele noastre sau de ATM-uri.<\/p>\n\n\n\n Distinc\u021bia dintre inteligen\u021ba artificial\u0103 slab\u0103 \u0219i inteligen\u021ba artificial\u0103 puternic\u0103 este c\u0103 cea slab\u0103 nu reu\u0219e\u0219te, cu adev\u0103rat, s\u0103 ne avanseze \u00een\u021belegerea \u0219tiin\u021bific\u0103 \u00eentr-un mod cu adev\u0103rat important. O inteligen\u021b\u0103 artificial\u0103 puternic\u0103 ar putea fi realizat\u0103 (iar termenul folosit \u00een mod curent este cel de inteligen\u021b\u0103 general\u0103 artificial\u0103) atunci c\u00e2nd po\u021bi face un calculator s\u0103 fie o instan\u021b\u0103 a min\u021bii, practic s\u0103 realizezi proiectul Hobbesian. Dar realizarea unui astfel de proiect presupune s\u0103 po\u021bi explica modul \u00een care gre\u0219e\u0219te Descartes, s\u0103 po\u021bi r\u0103spunde tuturor obiec\u021biilor lui Descartes \u00eentr-un mod explicativ \u2013 s\u0103 ar\u0103\u021bi cum po\u021bi ob\u021bine scop, sens, normativitate, con\u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i contact cu realitatea baz\u00e2ndu-te pe o explica\u021bie \u0219tiin\u021bific\u0103. Iat\u0103 de ce oamenii care sunt investi\u021bi \u00een acest proiect sunt foarte pruden\u021bi \u00een a prezice c\u00e2nd vom avea o inteligen\u021b\u0103 general\u0103 artificial\u0103. Faptul c\u0103 ma\u0219inile computa\u021bionale vor schimba societatea \u00een urm\u0103torii 10-20 de ani este de necontestat, dar ideea c\u0103 acest lucru cine automat cu o \u00een\u021belegere profund\u0103 a naturii min\u021bii este o chestiune separat\u0103, iar oamenii care lucreaz\u0103 \u00een domeniul inteligen\u021bei artificiale puternice nu sunt at\u00e2t de siguri c\u0103 \u00eei pot r\u0103spunde lui Descartes pentru a demonstra c\u0103 Hobbes are dreptate.<\/p>\n\n\n\n \u00cenc\u0103 ne confrunt\u0103m, prin urmare, cu aceast\u0103 problem\u0103 \u0219i \u00een zilele noastre, iar aceast\u0103 problem\u0103 se afl\u0103 \u00een esen\u021ba a ceea ce suntem. Po\u021bi crede c\u0103 Hobbes \u00eencearc\u0103 s\u0103 omoare sufletul, argumentele lui Descartes p\u0103str\u00e2nd aceast\u0103 no\u021biune de suflet, iar dac\u0103 e\u0219ti \u00eenclinat religios ai putea, astfel, g\u0103si motive s\u0103 crezi c\u0103 imortalitatea este o posibilitate. Dar nu te gr\u0103bi. Problema cu solu\u021bia lui Descartes este costul ei existen\u021bial, pentru c\u0103 ceea ce sus\u021bine, de fapt, este c\u0103 mintea \u0219i materia sunt total diferite, neav\u00e2nd \u00een comun nicio proprietate fundamental\u0103 \u2013 mintea se mi\u0219c\u0103 cu un scop, \u00een baza unor valori, cu sens \u0219i qualia, \u00eei pas\u0103 de, \u0219i urm\u0103re\u0219te, adev\u0103rul \u0219i are un fel de contact cu ea \u00eens\u0103\u0219i pe care niciun alt lucru material nu \u00eel are, pe c\u00e2nd materia este extins\u0103 \u00een spa\u021biu \u0219i timp, afi\u0219eaz\u0103 for\u021b\u0103, transfer\u0103 energie \u0219i, prin urmare, toate propriet\u0103\u021bile pe care le are mintea sunt de neg\u0103sit \u00een materie, iar toate propriet\u0103\u021bile materiei sunt de neg\u0103sit \u00een minte.<\/p>\n\n\n\n Descartes ajunge, astfel, la concluzia plauzibil\u0103 cum c\u0103 materia \u0219i mintea sunt dou\u0103 lucruri radical diferite. \u0218i acum, iat\u0103 problema: dac\u0103 materia \u0219i mintea nu au propriet\u0103\u021bi comune, cum interac\u021bioneaz\u0103 \u00eentre ele \u00een mod cauzal? De exemplu, un caz de minte care controleaz\u0103 materia este, c\u0103 atunci c\u00e2nd mi-e sete, m\u0103 voi mi\u0219ca cu un scop \u0219i m\u0103 voi deplasa spre cana cu ap\u0103 pe care o voi ridica \u0219i, \u00een final, voi bea ap\u0103 \u2013 mintea face materia s\u0103 se schimbe; dar cum fac asta, dac\u0103 mintea nu are energie, nu ocup\u0103 spa\u021biu \u0219i nu are for\u021b\u0103? Sau un exemplu invers, \u00een care materia controleaz\u0103 mintea, dac\u0103 lovesc masa cu m\u00e2na voi sim\u021bi durere, dou\u0103 buc\u0103\u021bi de materie se lovesc una de cealalt\u0103 av\u00e2nd ca rezultat durere \u2013 durerea este o qualia a experien\u021bei mele, neav\u00e2nd un r\u0103spuns la \u00eentreb\u0103ri precum \u201eC\u00e2t c\u00e2nt\u0103re\u0219te durerea?\u201d sau \u201eCe culoare are?\u201d sau \u201eCare e structura ei chimic\u0103?\u201d<\/p>\n\n\n\n Experien\u021ba are loc moment cu moment, iar mintea \u0219i materia interac\u021bioneaz\u0103 intim \u00eentr-un mod bidirec\u021bional, dar \u00eentreaga pozi\u021bie a lui Descartes, \u00een r\u0103spunsul pe care \u00eel d\u0103 lui Hobbes, este c\u0103 aceast\u0103 interac\u021biune este imposibil\u0103 pentru c\u0103 nu au nicio proprietate comun\u0103 (el folosind aceast\u0103 complet\u0103 separare pentru a-l contrazice pe Hobbes). \u00cens\u0103 separarea materiei de minte \u00ee\u021bi submineaz\u0103 \u00eentreaga existen\u021b\u0103, ea presupun\u00e2nd c\u0103 e\u0219ti complet separat de tine, iar rela\u021bia dintre mintea ta \u0219i corpul t\u0103u fiind un mister complet. Cele mai intime aspecte ale experien\u021bei tale (de exemplu gustul apei) sunt absurde pentru c\u0103 nu e posibil ca gustul (care e o chestiune mental\u0103) \u0219i apa (care e un lucru fizic) s\u0103 aib\u0103 vreo leg\u0103tura \u00eentre ele.<\/p>\n\n\n\n Dar e \u0219i mai grav de at\u00e2t. L\u00e2ng\u0103 tine este cineva. De unde po\u021bi \u0219tii ce se petrece \u00een mintea acestei persoane? \u00cei vezi g\u00e2ndurile, \u00een mod direct, \u00een minte? Evident c\u0103 nu. Atunci, cum po\u021bi \u0219tii? P\u0103i, acea persoan\u0103 scoate sunete (\u0219i, dup\u0103 cum zice Descartes, sunetele, \u00een sine, nu au sens), face gesturi \u0219i \u00ee\u0219i exprim\u0103 emo\u021biile \u2013 \u00een\u021belegi, deci, ce se petrece \u00een mintea omului prin modul \u00een care corpul lui fizic se mi\u0219c\u0103 sau face ca alte lucruri fizice s\u0103 se mi\u0219te (aerul, de exemplu, pentru a scoate sunete). Dar dac\u0103 nu exist\u0103 nicio conexiune \u00eentre minte \u0219i materie, iar corpul este un lucru material, atunci nu exist\u0103 un mod de a-\u021bi concentra aten\u021bia pe corp pentru a \u00een\u021belege ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een mintea persoanei. Aceast\u0103 problem\u0103 poart\u0103 numele de \u201eProblema altor min\u021bi\u201d \u2013 SOLIPSISM \u2013 cum po\u021bi \u0219tii c\u0103 oricine altcineva dec\u00e2t tine are o minte \u0219i c\u0103 nu este un computer lipsit de un sine? Aceast\u0103 problem\u0103 apare din cauz\u0103 c\u0103 singura minte pe care poate mintea mea s\u0103 o ating\u0103 este ea \u00eens\u0103\u0219i (dup\u0103 cum zicea Descartes).<\/p>\n\n\n\n Dar este mintea, m\u0103car, \u00een contact cu lumea prin matematic\u0103? Descartes ne d\u0103 dou\u0103 r\u0103spunsuri diferite: 1) matematica ne spune ce e real (obiectiv) \u0219i 2) mintea \u00een contact cu ea \u00eens\u0103\u0219i \u00een con\u0219tiin\u021b\u0103 este pur subiectiv\u0103. Avem, astfel, dou\u0103 standarde de realitate: con\u0219tiin\u021b\u0103 subiectiv\u0103 \u0219i matematic\u0103 obiectiv\u0103. Iar ce a f\u0103cut societatea noastr\u0103, de atunci \u00eencoace, este s\u0103 oscileze \u00eentre cele dou\u0103.<\/p>\n\n\n\n Empiricii \u0219i pozitivi\u0219tii spun c\u0103 \u0219tiin\u021ba este cea care exprim\u0103 realitatea. Dar dac\u0103 \u00eei \u00eentrebi \u201ede unde \u0219tii c\u0103 nu e totul un vis?\u201d \u021bi se va r\u0103spunde zeflemitor, cu argumente ad hominem, invoc\u00e2nd ra\u021bionalitatea. Iar atunci \u00eei vei \u00eentreba \u201ece e ra\u021bionalitatea \u0219i cum e ea integrat\u0103 \u00een aceast\u0103 lume matematic\u0103, c\u00e2nd nu avem un mod matematic \u0219i material de a vorbi despre scop \u0219i adev\u0103r?\u201d. Dar societatea se poate duce \u0219i \u00een partea cealalt\u0103: romanticii spun c\u0103 ceea ce e fundamental real este experien\u021ba subiectiv\u0103. Problema, aici, este c\u0103 nu ne spun cum s\u0103 fim \u00een contact cu lumea, cu al\u021bi oameni, cu realitatea.<\/p>\n\n\n\n Prin urmare, ce ne-a oferit, de fapt, Descartes, nu a fost o modalitate sigur\u0103 de a fi \u00een contact cu realitatea, ci o gramatic\u0103 complet instabil\u0103 a realului, iar societatea noastr\u0103 e m\u0103cinat\u0103 de aceste dou\u0103 moduri de a privi realul, pendul\u00e2nd \u00eentre realitatea obiectiv\u0103 \u0219i cea subiectiv\u0103. Avem, astfel, o pierdere complet\u0103 a cunoa\u0219terii participative \u0219i de perspectiv\u0103, vedem o pierdere gradual\u0103 a contactului cu tradi\u021biile \u0219i istoria, o pierdere a contactului cu propriile noastre corpuri, o pierdere a contactului cu al\u021bi oameni (alte min\u021bi) \u0219i, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, o pierdere a contactului cu realitatea. Dar, m\u0103car, ne r\u0103m\u00e2ne contactul cu propriile noastre min\u021bi, avem micile noastre insule Carteziene \u0219i Lutherane unde ne purt\u0103m ultima noastr\u0103 b\u0103t\u0103lie. Dar c\u00e2t timp le vom mai avea \u0219i pe acestea?<\/p>\n\n\n\n Dac\u0103 vrei s\u0103 fii Cartezian \u0219i logic, trebuie s\u0103 fii consistent \u00een analiz\u0103, a\u0219a c\u0103 mai apare \u00eenc\u0103 o problem\u0103. Din cauz\u0103 c\u0103 nu po\u021bi invoca no\u021biuni istorice sau culturale despre sine, c\u00e2nd Descartes spune \u201ecogito, ego sum\u201d \u2013 \u201e(eu) g\u00e2ndesc, deci (eu) exist\u201d \u2013 cine este acest \u201eeu\u201d despre care spune c\u0103 exist\u0103? Nu poate fi introspec\u021bia, pentru c\u0103 aceasta este, de multe ori, gre\u0219it\u0103. Nu poate fi nici memoria, pentru c\u0103, \u0219i ea, este plin\u0103 de erori. Nu poate fi nici istoria personal\u0103, pentru c\u0103 nu exist\u0103 un model matematic de a o m\u0103sura. Prin urmare, e\u0219ti \u00een contact, doar, cu acest moment de con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine din aceast\u0103 clip\u0103, un moment atomic izolat.<\/p>\n\n\n\n Acum, ia acest moment izolat , lipsit de contact, f\u0103r\u0103 autobiografie, f\u0103r\u0103 contact cu corpul, cu lumea sau cu alte min\u021bi, \u0219i plaseaz\u0103-l \u00een spa\u021biul infinit, \u0219i absolut terifiant, al lui Pascal. Acel sine atomic \u0219i gol, plute\u0219te \u00een deriv\u0103 prin spa\u021bii goale \u0219i infinite de teroare. Iat\u0103 cum, g\u00e2ndind lucrurile p\u00e2n\u0103 la concluzia final\u0103, cu grija \u0219i \u00een concordan\u021b\u0103 cu gramatica cultural\u0103 actual\u0103, intri \u00een criza de sens.<\/p>\n\n\n\n Pascal era un geniu matematic de calibrul lui Descartes, el recre\u00e2nd, de unul singur, \u00eentreaga geometrie Euclidian\u0103 pornind de la axiome pe c\u00e2nd era adolescent \u0219i invent\u00e2nd barometrul pentru a m\u0103sura presiunea atmosferic\u0103. Iar el are parte de o experien\u021b\u0103 transformativ\u0103 ce \u00eel convinge c\u0103 certitudinea (pe care Descartes \u00eencerca s\u0103 o ob\u021bin\u0103) nu este posibil\u0103 \u0219i c\u0103 o criza de sens este inevitabil\u0103. Pascal face o distinc\u021bie \u00eentre ceea ce el nume\u0219te spiritul geometriei (spiritul matematicii) \u0219i spiritul fine\u021bii, consider\u00e2nd c\u0103 am pierdut spiritul fine\u021bii \u0219i c\u0103 am ajuns s\u0103 g\u00e2ndim toat\u0103 cunoa\u0219terea \u0219i fiin\u021ba \u00een termenii spiritului geometriei, iar aceast\u0103 tem\u0103 Pascalian\u0103 o putem vedea desf\u0103\u0219ur\u00e2ndu-se prin decursul istoriei. Am pierdut, \u00eencetul cu \u00eencetul, importan\u021ba cunoa\u0219terii procedurale (a \u0219tii cum s\u0103 faci lucruri practice), am pierdut cunoa\u0219terea de perspectiv\u0103 (a \u0219tii cum e s\u0103 fii ca ceva diferit de tine) \u0219i am pierdut \u0219i cunoa\u0219terea participativ\u0103 (a \u0219tii cum e\u0219ti legat de ceva\/cineva \u00eentr-un proces de transformare mutual\u0103, de revela\u021bie reciproc\u0103). Iar pentru Pascal, aceasta reprezint\u0103 spiritul fine\u021bii \u2013 dac\u0103 faci ceva cu fine\u021be, este un element \u00een ac\u021biunile tale ce nu poate fi capturat \u00een termeni matematici (a \u0219tii cum este \u0219i care este locul potrivit \u0219i care este timpul potrivit pentru o ac\u021biune): trebuie s\u0103 ac\u021bionezi cu fine\u021be, la timpul \u0219i locul potrivit, cu sensibilitate la context, s\u0103 \u0219tii ce e\u0219ti, s\u0103 \u0219tii cum e s\u0103 fii altcineva \u0219i apoi s\u0103 combini cele dou\u0103 perspective \u00eentr-o rela\u021bie participativ\u0103, \u00eentr-un mod de revela\u021bie mutual\u0103. Un exemplu de astfel de experien\u021b\u0103 e c\u00e2nd s\u0103ru\u021bi cum trebuie pe cineva.<\/p>\n\n\n\n Pascal eviden\u021biaz\u0103 c\u0103 ceea ce s-a pierdut \u00een Revolu\u021bia \u0218tiin\u021bific\u0103 sunt toate aceste moduri de a cunoa\u0219te \u0219i de a fi, moduri pe care le descoperim \u00een experien\u021bele transformative pe care le avem \u2013 pentru Pascal a fost o experien\u021b\u0103 religioas\u0103, dar pentru al\u021bii pot fi alte experien\u021be spirituale \u2013 iar aceast\u0103 pierdere a spiritului fine\u021bii ne-a pus \u00een incapacitatea de a avea o cunoa\u0219tere transformativ\u0103, l\u0103s\u00e2ndu-ne bloca\u021bi \u00een exact punctul \u00een care era \u0219i Socrate la \u00eenceputul Revolu\u021biei Axiale: avem cunoa\u0219tere \u0219tiin\u021bific\u0103, dar Socrate o considera incomplet\u0103 pentru c\u0103, de\u0219i e riguroas\u0103 \u0219i posibil adev\u0103rat\u0103, ea nu poate oferi transform\u0103ri \u0219i transcenden\u021ba de sine spre \u00een\u021belepciune.<\/p>\n\n\n\n Astfel, toat\u0103 acea transcenden\u021b\u0103 e pierdut\u0103 pentru c\u0103 nu mai putem crede \u00een transcenden\u021b\u0103 de sine datorit\u0103 Revolu\u021biei Protestante dar \u0219i pentru c\u0103, dup\u0103 spusele lui Descartes, nu mai ai nevoie de transformare personal\u0103 pentru a intra \u00een contact cu realitatea absolut\u0103, fiind necesar doar s\u0103 utilizezi metoda corect\u0103, s\u0103 faci computarea corect\u0103. \u0218i iat\u0103 cum, aceast\u0103 parte a Revolu\u021biei Axiale, este pierdut\u0103.<\/p>\n\n\n\n Ne afl\u0103m \u00eentr-o situa\u021bie problematic\u0103, fiind radical deconecta\u021bi de sinele nostru, de al\u021bi oameni, de lume, de istorie, de cultur\u0103, de institu\u021biile sapien\u021biale \u0219i de tradi\u021biile transform\u0103rii de sine. Suntem profund izola\u021bi \u0219i avem \u00een fa\u021b\u0103 o criz\u0103 cataclismic\u0103 (ecologic\u0103, socio-economic\u0103, politic\u0103, mental\u0103), iar aceste probleme sunt at\u00e2t de complexe \u0219i profunde \u00eenc\u00e2t ne va fi necesar\u0103 o transformare fundamental\u0103 a con\u0219tiin\u021bei, a cogni\u021biei, a caracterului \u0219i a comunit\u0103\u021bii pentru a putea, cu adev\u0103rat, s\u0103 ne restructur\u0103m sim\u021bul a ce \u0219i cine suntem \u00een rela\u021bia noastr\u0103 cu lumea, de care vom avea nevoie pentru a adresa aceast\u0103 criz\u0103. Seturile sistematice de psihotehnologii ce au adus asemenea transform\u0103ri radicale \u00een trecut au fost religiile, dar, datorit\u0103 mo\u0219tenirii lui Descartes, a Revolu\u021biei \u0218tiin\u021bifice \u0219i a fragment\u0103rii continue ce a urmat Reformei Protestante, observ\u0103m o secularizare cresc\u00e2nd\u0103 a lumii \u2013 de fapt, pe de-o parte a discu\u021biei, avem secularizarea cresc\u00e2nd\u0103, iar pe de cealalt\u0103 parte, avem o cre\u0219tere a retragerii nostalgice la un model pre-\u0219tiin\u021bific manifestat\u0103 \u00een diverse forme de fundamentalism, ce sunt condamnate e\u0219ecului. Pentru mul\u021bi dintre noi, o \u00eentoarcere la religie (ce ne-ar putea da acces la transform\u0103rile necesare abord\u0103rii crizei) nu ne este la \u00eendem\u00e2n\u0103, exact din motivul c\u0103 suntem post-religio\u0219i sau pentru c\u0103 suntem \u00eempotmoli\u021bi miopic \u00eentr-un model pre-\u0219tiin\u021bific al Revolu\u021biei \u0218tiin\u021bifice ce nu are cum s\u0103 ne dezv\u0103luie ceea ce ne este necesar \u00eenfrunt\u0103rii acestei crize. Oricum ai dori s\u0103 o abordezi, op\u021biunea religioas\u0103 nu este viabil\u0103.<\/p>\n\n\n\n Vom vedea, \u00een continuare, de ce nici o solu\u021bie secular\u0103, pentru mul\u021bi oameni, nu mai este viabil\u0103. Ne lovim de problema de a avea nevoie de o religie ce nu e o religie, ce nu poate fi complet secular\u0103 dar care nu are voie s\u0103 fie religioas\u0103, o problem\u0103 plin\u0103 de astfel de paradoxuri, tensiuni \u0219i contradic\u021bii. \u00cen acest sens, vom vedea solu\u021biile la criza de dup\u0103 Descartes \u00een forma ideologiilor pesudo-religioase, \u0219i cum am fost traumatiza\u021bi de interesul \u0219i fascina\u021bia noast\u0103 pentru aceste ideologii ce au dus la r\u0103zboaie titanice \u0219i genocide. Suntem \u00eentr-un punct \u00een care suntem prin\u0219i \u00eentre religia la care nu ne mai putem \u00eentoarce \u0219i ideologiile spre care nu ne putem \u00eendrepta datorit\u0103 s\u00e2ngelui v\u0103rsat \u00een numele lor. Suntem bloca\u021bi, neexist\u00e2nd o solu\u021bie politic\u0103, \u0219i tot ce putem face e s\u0103 a\u0219tept\u0103m.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Dar, \u00een aceea\u0219i perioad\u0103, apare un individ care vrea s\u0103 adreseze aceast\u0103 anxietate: Ren\u00e9 Descartes. Descartes vrea s\u0103 ia gramatica Revolu\u021biei \u0218tiin\u021bifice (\u00een care matematica este amprenta realit\u0103\u021bii) \u0219i s\u0103 o foloseasc\u0103 pentru a veni (de unul singur, ca un bun protestant, de\u0219i era catolic) cu o solu\u021bie pentru aceast\u0103 criz\u0103 de sens ce \u00ee\u0219i […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":616,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_et_pb_use_builder":"","_et_pb_old_content":"","_et_gb_content_width":""},"categories":[70],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/438"}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=438"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/438\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":653,"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/438\/revisions\/653"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/616"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=438"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=438"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=438"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}![\"\"\/](\"https:\/\/upload.wikimedia.org\/wikipedia\/commons\/7\/73\/Frans_Hals_-_Portret_van_Ren%C3%A9_Descartes.jpg\")
<\/figure><\/div>\n\n\n![\"\"\/](\"https:\/\/upload.wikimedia.org\/wikipedia\/commons\/thumb\/d\/d8\/Thomas_Hobbes_%28portrait%29.jpg\/640px-Thomas_Hobbes_%28portrait%29.jpg\")
<\/figure><\/div>\n\n\n
<\/em><\/p>\n\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/www.deniscalin.com\/wp-content\/uploads\/2023\/06\/image-8.png\")
<\/figure><\/div>\n\n\n