![\"\"](\"https:\/\/www.deniscalin.com\/wp-content\/uploads\/2023\/06\/image-30.png\")
<\/figure><\/div>\n\n\nAlexandru cel Mare regiuni ce se vor lupta \u00eentre ele vreme de 300 de ani, aceast\u0103 perioad\u0103 purt\u00e2nd numele de Epoca Elenistic\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u00cen vremea lui Aristotel, dac\u0103 erai grec, tr\u0103iai \u00eentr-un polis (ora\u0219-stat). Cuno\u0219teai personal foarte mul\u021bi concet\u0103\u021beni \u0219i participai la guvernarea polis-ului \u00een mod direct, ceea ce presupunea s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti aproape de cei ce guverneaz\u0103 \u0219i s\u0103 \u00eei cuno\u0219ti personal, chiar \u0219i pe lideri. Toat\u0103 lumea \u00een jurul t\u0103u vorbe\u0219te limba ta, to\u021bi din jurul t\u0103u au str\u0103mo\u0219i care au tr\u0103it \u00een acel loc din vremuri imemoriale, to\u021bi din jurul t\u0103u au aceea\u0219i religie ca \u0219i tine \u0219i toat\u0103 lumea sus\u021bine \u00eentr-un mod similar acest loc. Polis-ul nu este, deci, doar locul \u00een care locuie\u0219ti, ci este reprezentativ pentru o rela\u021bie agent-aren\u0103 at\u00e2t de profund\u0103, \u00eenc\u00e2t una din cele mai grave pedepse pe care o po\u021bi primi este s\u0103 fii ostracizat \u2013 nu e\u0219ti nici omor\u00e2t, nici \u00eenchis sau pedepsit \u00een alte moduri, ci \u021bi se cere s\u0103 p\u0103r\u0103se\u0219ti polis-ul \u2013 iar majoritatea oamenilor ar fi preferat s\u0103 fie uci\u0219i sau \u00eencarcera\u021bi dec\u00e2t s\u0103 primeasc\u0103 aceast\u0103 pedeaps\u0103, pentru c\u0103 polis-ul era un mod de a exista, identitatea lor fiind total \u00eentrep\u0103truns\u0103 cu el. Este evident\u0103 conexiunea profund\u0103 dintre om, mediu, oamenii din jur, guvern, cultur\u0103 \u0219i istorie.<\/p>\n\n\n\n Acum, Alexandru distruge toate aceste lucruri. Cultura greac\u0103 este, acum, distribuit\u0103 prin Africa, Levant \u0219i Asia, p\u00e2n\u0103 la grani\u021bele cu India (de exemplu, \u00een Regatul Bactria – Afganistanul de azi \u2013 cultura greac\u0103 este integrat\u0103 cu filosofia Budist\u0103). \u00cen Epoca Elenistic\u0103 e\u0219ti mi\u0219cat pretutindeni, put\u00e2nd fii la mii de kilometri distan\u021b\u0103 de nucleul guvernului, nu mai participi la procesul de guvernare, dar nici nu mai cuno\u0219ti personal vreun membru al acelui guvern. Oamenii din jurul t\u0103u e posibil s\u0103 nu fi locuit \u00een locul \u00een care tr\u0103ie\u0219ti de prea mult timp \u2013 e posibil ca nici tu s\u0103 nu fi locuit \u00een acel loc de prea mult timp. Acei oameni vorbesc limbi diferite de a ta \u0219i venereaz\u0103 zei diferi\u021bi de ai t\u0103i. Vedem cum toate conexiunile se pierd \u2013 nu mai e\u0219ti conectat cu oamenii de un polis, sau de o limb\u0103, sau de o istorie \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it\u0103 cu ceilal\u021bi, sau de o religie similar\u0103 \u2013 \u0219i oamenii tr\u0103iesc un \u201eDOMICID\u201d.<\/p>\n\n\n\n Domicidul \u00eenseamn\u0103 \u201edistrugerea casei\u201d \u0219i se poate realiza \u00een dou\u0103 moduri: fie prin distrugerea fizic\u0103 a casei, fie locuind \u00eentr-un loc pe care nu \u00eel sim\u021bi ca fiind acas\u0103 \u2013 domicid cultural (\u00een zilele noastre, asociat crizei de sens, mul\u021bi oameni se simt a nu fi \u201eacas\u0103\u201d \u00een lumea \u00een care tr\u0103iesc). Oamenii au un puternic sentiment de domicid, sim\u021bind c\u0103 nu mai au o conexiune profund\u0103 cu sinele lor, cu al\u021bi oameni, cu mediul, cu istoria, cu mediul cultural, au prezen\u021b\u0103 politic\u0103 minim\u0103 \u0219i se simt insignifian\u021bi (un om se poate culca seara f\u0103c\u00e2nd parte din Imperiul Ptolemeic, iar diminea\u021ba s\u0103 se trezeasc\u0103 c\u0103 face parte din Imperiul Seleucid).<\/p>\n\n\n\n Perioada elenistic\u0103 este o epoc\u0103 a anxiet\u0103\u021bii, iar asta se vede \u00een art\u0103. Arta se schimb\u0103 devenind mai frenetic\u0103, mai realistic\u0103, \u0219i este organizat\u0103 \u00een jurul extremelor \u0219i a tragediei. \u00cencrederea \u00een viitor observat\u0103 \u00een perioadele de \u00eenceput (Socrate, Platon, Aristotel) a disp\u0103rut. Grecia sufer\u0103 de pe urma unui r\u0103zboi civil titanic (R\u0103zboaiele Peloponesiace), Sparta \u00eenving\u00e2nd Atena, apoi Sparta fiind \u00eenvins\u0103 de Teba, \u0219i tot a\u0219a, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u00eentreaga Grecie este cucerit\u0103 de Alexandru Macedon.<\/p>\n\n\n\n Un alt aspect important este faptul c\u0103 pe m\u0103sur\u0103 ce cultura greceasc\u0103 se r\u0103sp\u00e2nde\u0219te prin lume, \u00eencepe s\u0103 se sub\u021bieze, pierz\u00e2ndu-\u0219i profunzimea. Religiile se schimb\u0103 \u0219i ele, incorpor\u00e2nd tot mai mult sincretism. Oamenii \u00eencearc\u0103 s\u0103 creeze religii ce integreaz\u0103 mai multe zeit\u0103\u021bi din diferite culturi le un loc (de exemplu combinarea unei zeit\u0103\u021bi grece\u0219ti cu una egiptean\u0103) \u0219i se observ\u0103, de asemenea, elevarea zei\u021belor-mame la o importan\u021b\u0103 pan-cultural\u0103 (de exemplu, Isis) \u2013 c\u00e2nd sim\u021bi domicidul, nimic nu e mai reprezentant pentru ideea de \u201eacas\u0103\u201d dec\u00e2t mama, iar c\u00e2nd nu ai o mam\u0103 fizic\u0103, vei c\u0103uta o mam\u0103 divin\u0103 care s\u0103 te poat\u0103 face s\u0103 te sim\u021bi acas\u0103 oriunde ai fi \u00een lumea fracturat\u0103 de domicid.<\/p>\n\n\n\n Dar \u0219i filosofia r\u0103spunde acestei schimb\u0103ri. Era axial\u0103 a l\u0103sat o puternic\u0103 mo\u0219tenire, iar acel proiect nu a fost finalizat, dar filosofia sufer\u0103 acum transform\u0103ri \u00een fa\u021ba crizei de sens a perioadei elenistice. P\u00e2n\u0103 acum, principalul element cu care se lupta \u00een\u021belepciunea era prostia sau nechibzuin\u021ba. Filosofia nu abandoneaz\u0103 aceast\u0103 lupt\u0103, dar o prive\u0219te acum ca fiind insuficient\u0103.<\/p>\n\n\n\n Unul din marii filosofi ai acestei perioade este Epicur, care spunea \u201enu \u00eel numi filosof pe acela care nu a alinat suferin\u021ba altora\u201d. Vedem, la el, un aspect terapeutic al \u00een\u021belepciunii, scopul acesteia fiind acum, \u00een principal, acela de a ameliora anxietatea \u0219i suferin\u021ba cu care oamenii se confrunt\u0103 \u00een Era Elenistic\u0103. Este creat, astfel, un nou model: \u00een\u021beleptul, p\u00e2n\u0103 acum, era v\u0103zut ca fiind cineva precum Socrate, care provoac\u0103 revolu\u021bia axial\u0103 \u00een tine \u0219i te \u00eendrum\u0103 spre ie\u0219irea din pe\u0219ter\u0103, \u00eens\u0103, \u00eencep\u00e2nd cu Epicur, filosoful devine doctorul sufletului, cel care te poate vindeca de suferin\u021ba existen\u021bial\u0103, \u0219i aceast\u0103 vindecare devine rolul crucial al filosofiei.<\/p>\n\n\n\n Epicurienii vor \u00eencerca s\u0103 (\u0219i vom folosi metaforele lor) \u201ediagnosticheze boala ce \u00eei afecteaz\u0103 pe oameni \u0219i s\u0103 prognozeze un remediu\u201d. Epicurienii sunt relevan\u021bi nou\u0103 pentru c\u0103 ei reprezint\u0103 o viziune secular\u0103 \u00een mijlocul unei lumi foarte religioase. Ei pun diagnosticul spun\u00e2nd c\u0103 principala cauz\u0103 a problemelor noastre este \u201efrica\u201d. Pentru a \u00een\u021belege mai bine aceast\u0103 idee, s\u0103 ne \u00eendrept\u0103m aten\u021bia c\u0103tre Paul Tillich care ne spune c\u0103 trebuie s\u0103 facem distinc\u021bia dintre fric\u0103 \u0219i anxietate (termeni care, \u00een zilele noastre, sunt folosi\u021bi interschimbabili, anxietatea \u00eemp\u0103r\u021bind, uneori, sensul cu ner\u0103bdarea).<\/p>\n\n\n\n Frica apare atunci c\u00e2nd exist\u0103 un pericol direct observabil (de exemplu, dac\u0103 un urs \u021bi-ar intra acum \u00een camer\u0103, ceea ce ai sim\u021bi este frica) \u0219i \u0219tii ce ai de f\u0103cut pentru a evita pericolul (chiar dac\u0103 po\u021bi e\u0219ua \u00een aceast\u0103 ac\u021biune). Anxietatea apare atunci c\u00e2nd pericolul e nebulos, c\u00e2nd nu \u0219tii prea clar care e pericolul \u0219i nici nu e\u0219ti sigur de ac\u021biunile pe care trebuie s\u0103 le iei. De aceea, de obicei, c\u00e2nd suferi de probleme existen\u021biale, ceea ce sim\u021bi este anxietate (termen preferat \u0219i de Kirkegaard \u0219i Heidegger).<\/p>\n\n\n\n Putem reformula diagnosticul epicurienilor astfel \u00een \u201esuferim pentru c\u0103 nu \u0219tim s\u0103 ne gestion\u0103m anxietatea\u201d \u2013 frica de care vorbesc ei nu este fa\u021b\u0103 de pericole clare \u00een care s\u0103 \u0219tii ce ai de f\u0103cut. Conform epicurienilor suntem incapabili de a ne controla imagina\u021bia \u0219i g\u00e2ndurile \u0219i, \u00een consecin\u021b\u0103, suferim de anxiet\u0103\u021bi ce ne afecteaz\u0103 abilitatea de a \u201eprinde\u201d (\u00een\u021belege) corect lumea.<\/p>\n\n\n\n Mul\u021bi oameni sunt anxio\u0219i \u00een ceea ce prive\u0219te moartea \u0219i, prototipic, vor folosi existen\u021ba mor\u021bii pentru a explica de ce via\u021ba lor este, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, lipsit\u0103 de sens \u2013 \u201evoi muri oricum, ce mai conteaz\u0103?\u201d C\u00e2nd oamenii sunt pu\u0219i \u00een fa\u021ba mortalit\u0103\u021bii lor, de obicei, devin rigizi \u0219i intr\u0103 \u00eentr-o stare asem\u0103n\u0103toare proces\u0103rii parazitare, bloc\u00e2ndu-se. Ca solu\u021bie, po\u021bi c\u0103uta nemurirea, religiile lumii antice \u0219i c\u00e2teva versiuni de religii moderne promi\u021b\u00e2nd o asemenea nemurire, dar aceast\u0103 strategie e sortit\u0103 e\u0219ecului deoarece dovezile c\u0103 mintea \u0219i con\u0219tiin\u021ba sunt complet dependente de, \u0219i emergente din, creier sunt c\u00e2t se poate de clare. Cum, indisputabil, creierul moare, vor muri cu el \u0219i con\u0219tiin\u021ba, \u0219i caracterul \u0219i sinele. Problema acestei strategii este c\u0103 face o confuzie fundamental\u0103, confund\u00e2nd o experien\u021b\u0103 fenomenologic\u0103 misterioas\u0103 cu o concluzie (nu \u00ee\u021bi po\u021bi imagina propria moarte, pentru c\u0103 atunci c\u00e2nd \u00eencerci s\u0103 faci asta, e\u0219ti \u00eenc\u0103 con\u0219tient, \u0219i din cauza asta moartea e neinteligibil\u0103, iar ca efect direct al acestui lucru, \u00eencepi s\u0103 crezi c\u0103 exist\u0103 ceva nemuritor \u00een tine din simplul fapt c\u0103 nu po\u021bi concepe s\u0103 nu exi\u0219ti \u00eentr-o form\u0103 sau alta).<\/p>\n\n\n\n Ajungem, astfel, la strategia oferit\u0103 de epicurieni, anume acceptarea radical\u0103 a mortalit\u0103\u021bii \u2013 moartea fiind indisputabil\u0103. Ei vin cu ideea c\u0103 nu po\u021bi fi anxios de moarte: dac\u0103 ceea ce \u00een\u021belegi prin moarte este<\/p>\n\n\n Epicur \u201enon-existen\u021ba\u201d, cum r\u0103m\u00e2ne cu tot ce a fost \u00eenainte s\u0103 te na\u0219ti? Acea perioad\u0103 nu te \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103, chiar dac\u0103 nu existai nici atunci, deci non existen\u021ba nu este, \u00een sine, ceva \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor.<\/p>\n\n\n\n \u00cen cazul acesta, po\u021bi spune c\u0103 ceea ce provoac\u0103 anxietatea este \u201epierderea\u201d existen\u021bei, dar Epicur neag\u0103 c\u0103 ar exista a\u0219a ceva: \u201eunde sunt eu nu e moarte, iar unde e moarte nu sunt eu\u201d. Dac\u0103 e\u0219ti con\u0219tient c\u0103 \u201epierzi\u201d ceva, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 e\u0219ti \u00eenc\u0103 viu, iar dac\u0103 ai pierdut totul, ai pierdut \u0219i con\u0219tiin\u021ba, \u0219i nu vei putea fi con\u0219tient c\u0103 ai pierdut totul, deci nici asta nu poate fi cauza anxiet\u0103\u021bii.<\/p>\n\n\n\n Poate, atunci, sursa ar fi o \u201epierdere par\u021bial\u0103\u201d \u2013 ceea ce te-ar \u00eensp\u0103im\u00e2nta este pierderea unui p\u0103r\u021bi a discern\u0103m\u00e2ntului \u2013 iar anxietatea ar fi fa\u021b\u0103 de o reducere a capacit\u0103\u021bilor tale, pe m\u0103sur\u0103 ce mori. Dar asta faci, oricum, tot timpul, a\u0219a c\u0103 nici aceasta nu este cauza.<\/p>\n\n\n\n Epicurienii spun, astfel, c\u0103 \u00ee\u021bi e fric\u0103 de a pierde ceea ce e \u201ebun\u201d. \u0218i iat\u0103 ce \u00eei face pe epicurieni moderni: ceea ce e bun e ceea ce creeaz\u0103 pl\u0103cere. Dar sensul \u201epl\u0103cerii\u201d la ei nu avea sensul hedonistic asociat azi termenului, lucrurile pl\u0103cute fiind acele lucruri care dau cel mai mult sens vie\u021bii. Unul din lucrurile care dau sens vie\u021bii, pe care suntem cel mai predispu\u0219i s\u0103 le pierdem pe m\u0103sur\u0103 ce \u00eemb\u0103tr\u00e2nim sau ne \u00eemboln\u0103vim (spre deosebire de faim\u0103 \u0219i avere care nu dau sens vie\u021bii) este \u201eprietenia\u201d, folosind termenul \u00een sens foarte larg \u2013 preiau ideea de la Socrate. Important de precizat este faptul c\u0103 epicurienii au inclus femei \u00een comunitatea lor, nu doar pentru a dezvolta rela\u021bii sexuale cu ele, ci pentru c\u0103, pentru ei, era crucial s\u0103 dezvolte c\u00e2t mai multe rela\u021bii profunde de prietenie.<\/p>\n\n\n\n Prietenia este necesar\u0103 practic\u0103rii \u0219i exers\u0103rii filosofiei, iar at\u00e2ta timp c\u00e2t exi\u0219ti, prietenia \u00ee\u021bi este mereu la dispozi\u021bie. Epicurienii, de asemenea, considerau c\u0103 durerea pe care o sim\u021bi c\u00e2nd pierzi lucruri triviale, precum faim\u0103 \u0219i avere, este c\u00e2t se poate de gestionabil\u0103. Ei refuz\u0103 s\u0103 accepte c\u0103 poate exista anxietate provocat\u0103 de moarte, consider\u00e2nd c\u0103 nimeni nu-\u0219i dore\u0219te, de fapt, nemurirea. Ceea ce \u00ee\u021bi provoac\u0103 anxietatea este pierderea identit\u0103\u021bii formate \u00een jurul acelor lucruri triviale. Dar cum nu acolo este sursa pl\u0103cerilor vie\u021bii, at\u00e2ta timp c\u00e2t ai discern\u0103m\u00e2nt, po\u021bi cultiva prietenii filosofice, iar Epicur a practicat asta p\u00e2n\u0103 \u00een ultimele lui clipe, de\u0219i suferea de o boal\u0103 oribil\u0103 de stomac.<\/p>\n\n\n\n Epicur a mai explicat \u0219i de ce nu ai motive s\u0103 fii anxios fa\u021b\u0103 de zei \u2013 fiind printre primii oameni care a utilizat argumentele folosite azi de atei. Totu\u0219i, el nu era ateu, ci non-teist, sus\u021bin\u00e2nd c\u0103 zeii sunt irelevan\u021bi \u0219i, prin urmare, a fi preocupat cu ei, sau a fi anxios fa\u021b\u0103 de ei \u0219i de pericolul nebulos pe care \u00eel reprezint\u0103, nu este ceva ce ar trebui s\u0103 faci ra\u021bional.<\/p>\n\n\n\n Discipolii lui Epicur vor \u00eencerca s\u0103-l internalizeze, vor scrie citate de-ale lui pe pere\u021bii caselor sau pe ustensile casnice, vor practica \u00eenv\u0103\u021b\u0103turile form\u00e2nd comunit\u0103\u021bi \u00een care vor pune \u00een aplicare aceste practici prin care te antrenezi constant pentru a fi \u00een stare s\u0103-\u021bi accep\u021bi mortalitatea. Ast\u0103zi, \u00eenv\u0103\u021b\u0103turile lui Epicur sunt utile pentru c\u0103 orice tradi\u021bie filosofic\u0103 trebuie s\u0103 ne ofere un mod de a r\u0103spunde c\u00e2nd suntem pu\u0219i fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021ba cu mortalitatea.<\/p>\n\n\n\n Epicurienii, nefiind prin\u0219i \u00een \u00eencadrarea obi\u0219nuit\u0103 \u00een care fie crezi \u00een via\u021ba de apoi, fie via\u021ba ta nu are sens, vin cu o strategie alternativ\u0103, o terapie alternativ\u0103 pentru gestionarea anxiet\u0103\u021bii: un mod da a \u00eenv\u0103\u021ba \u2013 nu doar credin\u021be \u2013 cum s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti \u00een acceptare a mortalit\u0103\u021bii.<\/p>\n\n\n\n Dar, de\u0219i \u00eenv\u0103\u021b\u0103turile lor sunt relevante, diagnoza este, \u00een schimb, insuficient\u0103, pentru c\u0103 criza de sens a Erei Elenistice nu avea la baz\u0103, doar, frica de mortalitate \u2013 mortalitatea a fost dintotdeauna \u0219i este mereu cu noi, \u00eens\u0103 perioadele de criz\u0103 \u0219i domicid exacerbeaz\u0103 aceast\u0103 anxietate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Ne vom \u00eentoarce acum \u00een Vest, \u00een lumea de dup\u0103 Revolu\u021bia Axial\u0103. Socrate a fost norocos, av\u00e2nd un mare discipol \u00een Platon. Platon, a fost norocos, av\u00e2nd un mare discipol \u00een Aristotel. Aristotel a avut un mare discipol, dar nu a fost norocos. Urma\u0219ul lui, Alexandru cel Mare, nu a urmat calea filosofiei, ci pe […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":606,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_et_pb_use_builder":"","_et_pb_old_content":"","_et_gb_content_width":""},"categories":[70],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/391"}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=391"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/391\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":693,"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/391\/revisions\/693"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/606"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=391"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=391"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=391"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
<\/em><\/p>\n\n\n\n![\"\"](\"https:\/\/www.deniscalin.com\/wp-content\/uploads\/2023\/06\/image-29.png\")
<\/figure><\/div>\n\n\n
<\/em><\/p>\n\n\n\n