Foto: L’Ange Dechu, Alexandre Cabanel, 1847<\/p>\n\n\n\n
\n\u201dInvidia noastr\u0103 fa\u021b\u0103 de ceilal\u021bi ne devoreaz\u0103 pe noi cel mai mult.\u201d<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n(Arhipelagul Gulag, Aleksandr Solzhenitsyn)<\/cite><\/blockquote>\n\n\n\n
\u00cenc\u0103 din vremurile Greciei Antice, filosofii au contemplat natura invidiei, sau ce descria Immanuel Kant ca fiind \u201dtendin\u021ba de a privi cu nemul\u021bumire binele altora.\u201d<\/em> (Immanuel Kant)<\/p>\n\n\n\n
To\u021bi ce care au scris despre invidie, fie ei Aristotel, Aquinas, Adam Smith, Schopenhauer sau Nietzsche, au ajuns la o concluzie similar\u0103 \u2013 invidia este o stare mental\u0103 bolnav\u0103 \u0219i distructiv\u0103 ce este d\u0103un\u0103toare at\u00e2t invidiosului, c\u00e2t \u0219i invidiatului, ba chiar \u00eentregii societ\u0103\u021bi.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen zilele noastre, \u00eens\u0103, viciul personal al invidiei a fost transformat \u00eentr-o virtute de c\u0103tre politicieni. Manipul\u00e2nd tendin\u021ba uman\u0103 spre invidie, politicienii au dat peste un mod eficient de a ob\u021bine putere \u0219i control asupra popula\u021biilor, \u00een mare m\u0103sur\u0103, credule.<\/p>\n\n\n\n
Invidia este o emo\u021bie direc\u021bionat\u0103, ea presupun\u00e2nd existen\u021ba a cel pu\u021bin doi oameni \u2013 invidiosul \u0219i invidiatul. O defini\u021bie bun\u0103 putem g\u0103si \u00een Dic\u021bionarul German Grimm din secolul al 19-lea:<\/p>\n\n\n\n
\n\u201dinvidia exprim\u0103 acel cadru mental, r\u0103zbun\u0103tor \u0219i chinuitor de sine, \u00een care se manifest\u0103 nemul\u021bumirea cu care un om percepe prosperitatea \u0219i avantajele altora, sup\u0103rarea pe care i-o creaz\u0103 acest fapt \u0219i, \u00een plus, dorin\u021ba de pe care o are de a distruge sau a poseda acele lucruri.\u201d<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n(Dic\u021bionarul German Grimm)<\/cite><\/blockquote>\n\n\n\n
Trebuie punctat\u0103 aici diferen\u021ba dintre invidie \u0219i indignare, diferen\u021b\u0103 explicat\u0103 de Aristotel in Retorica:<\/p>\n\n\n\n
\n\u201dIndignatul este sup\u0103rat de prosperitatea celor ce nu o merit\u0103, iar invidiosul de cea a tuturor.\u201d<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n(Retorica, Aristotel)<\/cite><\/blockquote>\n\n\n\n
\n\u201dindignarea este resim\u021bit\u0103 fa\u021b\u0103 de bun\u0103-starea oamenilor malefici, pe c\u00e2nd invidia este fa\u021b\u0103 de fericirea oamenilor buni.\u201d<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n(Retorica, Aristotel)<\/cite><\/blockquote>\n\n\n\n
Contrastant cu invidia, indignarea nu este un viciu, ea av\u00e2nd r\u0103d\u0103cinile \u00een dorin\u021ba de justi\u021bie. Invidia, \u00een schimb, \u00ee\u0219i are r\u0103d\u0103cinile \u00een:<\/p>\n\n\n\n
\n\u201dcompara\u021bia inevitabil\u0103 dintre situa\u021bia noastr\u0103 \u0219i cea a altora\u201d<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n(Eseuri \u0219i Aforisme, Arthur Schopenhauer)<\/cite><\/blockquote>\n\n\n\n
C\u00e2nd compara\u021bia cu altineva ne scoate la iveal\u0103 inferiorit\u0103\u021bile \u2013 fie ele financiare, posesii, caracteristici fizice sau mentale \u2013 se poate crea un mediu fertil \u00een care invidia se poate na\u0219te dac\u0103 credem c\u0103 ceea ce ne lipse\u0219te este un elemen important la baza nefericirii noastre relative.<\/p>\n\n\n\n
Indivizii poseda\u021bi de invidie \u00eei v\u0103d pe cei superiori lor ca fiindu-le du\u0219mani. \u00cen loc s\u0103 se concentreze pe auto-dezvoltare, invidiosul crede c\u0103 drumul lui spre fericire este dependent de soarta celor pe care \u00eei invidiaz\u0103. Altfel spus, ei cred c\u0103 fericirea lor se va intensifica dac\u0103 \u00eei pot trage \u00een jos pe ceilal\u021bi.<\/p>\n\n\n\n
Dorin\u021ba de a-i vedea pe al\u021bii c\u0103zu\u021bi nu ajut\u0103 la prosperitatea unei societ\u0103\u021bi, ci blocheaz\u0103 progresul social. Cei devora\u021bi de invidie \u00eei dispre\u021buiesc pe cei talenta\u021bi, existen\u021ba acestora sco\u021b\u00e2nd \u00een eviden\u021b\u0103 insuficien\u021bele invidiosului. Natura distructiv\u0103 a invidiei a obligat institu\u021biile \u0219i indivizii s\u0103 caute moduri de a inhiba impactul negativ al acesteia pe tot parcursul istoriei.<\/p>\n\n\n\n
\n\u201d…o societate \u00een care invidia este ridicat\u0103 la statutul de virtute normativ\u0103 nu poate exista…chiar \u0219i supersti\u021biile societ\u0103\u021bilor simple v\u0103d invidia ca o boal\u0103, iar pe invidios ca fiind un bolnav periculos \u2013 un cancer de care individul \u0219i grupul trebuie proteja\u021bi \u2013 \u0219i, \u00een niciun caz, ca un comportament sau aspira\u021bie uman\u0103 normal\u0103. Aproape nic\u0103ieri nu g\u0103sim ideea cum c\u0103 societatea trebuie s\u0103 se adapteze invidiosului, ci, dimpotriv\u0103, societatea trebuie s\u0103 se protejeze de invidios.\u201d<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n(Invidia: O Teorie a Comportamentului Social, Helmut Schoeck)<\/cite><\/blockquote>\n\n\n\n
\u00cen societatea modern\u0103 vestic\u0103, \u00eens\u0103, \u00een loc s\u0103 ne baz\u0103m pe practici \u0219i institu\u021bii s\u0103 inhibe efectele invidiei, vedem o pervertire a acestor unelte de c\u0103tre politicieni care par s\u0103 amplifice fl\u0103c\u0103rile invidei in oameni cu scopul de a ob\u021bine putere \u0219i control.<\/p>\n\n\n\n
Acest fenomen este relativ recent, dezvolt\u00e2ndu-se \u00eencep\u00e2nd cu sf\u00e2r\u0219itul secolului al XIX-lea \u0219i cu apari\u021bia tehnologiilor de comunicare \u00een mas\u0103. \u00cenaintea apari\u021biei acestor tehnologii, invidia era direc\u021bionat\u0103 c\u0103tre membrii comunit\u0103\u021bii din care era \u0219i invidiosul, dar \u00een zilele noastre putem observa intim vie\u021bile unor oameni cu care nu avem contact personal \u0219i putem face judec\u0103\u021bi asupra fericirii acestora.<\/p>\n\n\n\n
\n\u201dOamenii contemporani sunt asalta\u021bi cu o cantitate masiv\u0103 de informa\u021bii de c\u0103tre mass media; \u00een consecin\u021b\u0103, ace\u0219tia \u00ee\u0219i pot forma opinii despre fericirea unor oameni pe care nu i-au \u00eent\u00e2lnit, sau a unor grupuri din care ei nu fac parte; \u0219i, ca rezultat al acestor sentimente, pot \u00eencepe s\u0103 invidieze. Aceast\u0103 posibilitate devine o probabilitate dac\u0103, a\u0219a cum este obi\u0219nuit \u00een mass media, informa\u021bia este distribuit\u0103 deja \u201dfocalizat\u0103\u201d de o selec\u021bie par\u021bial\u0103, o editare inten\u021bionat\u0103, mistificat\u0103 sau pur \u0219i simplu p\u0103rtinit\u0103 cu scopul, \u00een acest caz, de a scoate \u00een eviden\u021b\u0103 diferen\u021bele dintre indivizi… Omul nu invidiaz\u0103, astfel, acea persoan\u0103, ci o abstrac\u021bie, cum ar fi \u201dboga\u021bii\u201d sau \u201delitele\u201d.\u201d<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n(Invidia Egalitarian\u0103, Gonzalo Fernandez de la Mora)<\/cite><\/blockquote>\n\n\n\n
Promov\u00e2nd \u0219i apel\u00e2nd la aceast\u0103 invidie, demagogii pot aprinde conflicte \u0219i pot face victime printre noi \u2013 cine nu se simte inferior unui grup de oameni idealiza\u021bi? Dar cei ce invidiaz\u0103 \u00een acest mod colectiv, \u0219i mai ales cei ce promoveaz\u0103 acest tip de invidie, nu \u00ee\u0219i vor recunoa\u0219te adev\u0103ratele motiva\u021bii.<\/p>\n\n\n\n
\n\u201dO deghizare contemporan\u0103 a invidei colective este a\u0219a numita \u201djusti\u021bie social\u0103\u201d. Cum func\u021bioneaz\u0103 aceast\u0103 argumentare ideologic\u0103? Se stabile\u0219te ca postulat fundamental ideea c\u0103 o societate, cu c\u00e2t este mai just\u0103, cu at\u00e2t mai egali sunt membrii ei \u00een ceea ce prive\u0219te oportunit\u0103\u021bile, pozi\u021bia, \u0219i averea; \u0219i imediat se stabile\u0219te c\u0103 grupul va lupta f\u0103r\u0103 \u00eencetare pentru a ob\u021bine o asemenea \u201djusti\u021bie\u201d.\u201d<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n(Invidia Egalitarian\u0103, Gonzalo Fernandez de la Mora)<\/cite><\/blockquote>\n\n\n\n
Dar justi\u021bia social\u0103, sau \u00eencercarea de a ne face pe to\u021bi mai egali folosind puterea statului, nu poate transforma societatea \u00eentr-una mai pu\u021bin predispus\u0103 la invidie. De fapt, pe m\u0103sur\u0103 ce aceast\u0103 uniformitate este for\u021bat\u0103 asupra societ\u0103\u021bii, \u00ee\u0219i vor face apari\u021bia noi surse ale invidiei, mult mai periculoase. Dac\u0103, \u00een mod miraculos, to\u021bi oamenii ar deveni egali \u00een ceea ce prive\u0219te averea material\u0103, invidio\u0219ii \u0219i-ar \u00eendrepta aten\u021bia c\u0103tre alte forme de inegalitate, precum cele ce privesc caracteristicile mentale \u0219i fizice.<\/p>\n\n\n\n
\n\u201dInvidia \u00eendreptat\u0103 spre calit\u0103\u021bile personale este cea mai insa\u021biabil\u0103 \u0219i otr\u0103vitoare, deoarece invidiosul este l\u0103sat f\u0103r\u0103 speran\u021b\u0103; este \u00een acela\u0219i timp \u0219i cea mai josnic\u0103 form\u0103 de invidie, ea detest\u00e2nd ceea ce ar trebui iubit \u0219i respectat.\u201d<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n(Arthur Schopenhauer)<\/cite><\/blockquote>\n\n\n\n
Pe l\u00e2ng\u0103 formele periculoase de invidie pe care le creaz\u0103, societ\u0103\u021bile ce cad prad\u0103 chem\u0103rilor demagogice la mai mult\u0103 egalitate sunt martore, \u00een mod ironic, la cea mai insidioas\u0103 form\u0103 de inegalitate posibil\u0103 \u2013 o inegalitate masiv\u0103 de putere \u00eentre elita conduc\u0103toare \u0219i restul popula\u021biei. Pentru a-\u0219i putea respecta promisiunea de mai mult\u0103 justi\u021bie \u00een lume, \u0219i de mai mult\u0103 egalitate, guvernele cer puteri tot mai imense pentre a remodela societatea.<\/p>\n\n\n\n
Cu toate acestea, putem alege s\u0103 nu c\u0103dem prad\u0103 acestor trucuri politice. \u00cen loc s\u0103 ne privim inadecvan\u021bele ca motive de a-i trage \u00een jos pe al\u021bii, putem alege s\u0103 avem reac\u021bii constructive precum emularea \u0219i propria dezvoltare. Emularea apare atunci c\u00e2nd cineva \u00ee\u0219i recunoa\u0219te inferioritatea \u0219i \u00eencepe s\u0103-l priveasc\u0103 pe cel superior lui nu ca du\u0219man, ci ca exemplu de urmat. \u00cen locul dorin\u021bei de a nivela totul, emularea oblig\u0103 omul s\u0103 se ridice la cel mai \u00eenalt nivel la care poate ajunge din dorin\u021ba de a fi ca cel invidiat. Kirkegaard nota c\u0103 \u201dinvidia este admira\u021bia mascat\u0103\u201d<\/em> \u0219i, astfel, emularea poate fi privit\u0103 ca fiind reac\u021bia pozitiv\u0103 la ceea ce \u00eei \u00eempinge pe indivizii mai slabi s\u0103 invidieze.<\/p>\n\n\n\n
Reac\u021bionarea cu dorin\u021b\u0103 de dezvoltare personal\u0103 la inferioritatea perceput\u0103 nu este doar bun\u0103 pentru individ, ci \u0219i pentru \u00eentreaga societate; oamenii sunt mai preocupa\u021bi de crearea noului \u0219i a mai bunului, dec\u00e2t de distrugerea altora.<\/p>\n\n\n\n
\n\u201dResentimentarii, sunt aceste persoane vierm\u0103noase distorsionate fiziologic, un \u00eentreg regat tremur\u00e2nd de ur\u0103 r\u0103zbun\u0103toare, neobosite \u0219i insa\u021biabile \u00een ie\u0219irile lor \u00eempotriva fericirii, \u0219i \u00een aceea\u0219i m\u0103sur\u0103 at\u00e2t de deghiza\u021bi \u00een c\u0103utarea r\u0103zbun\u0103rii \u00een pretexte r\u0103zbun\u0103toare: c\u00e2nd vor atinge finalul mult dorit \u0219i sublim al triumfului r\u0103zbun\u0103rii? F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, atunci c\u00e2nd \u00ee\u0219i vor fi \u00eempins propria suferin\u021b\u0103, chiar \u00eentreaga suferin\u021b\u0103 a lumii, \u00een con\u0219tiin\u021ba fericitului; atunci c\u00e2nd cel din urm\u0103, \u00eentr-o zi, se va sim\u021bi ru\u0219inat de propria fericire, \u0219i \u00ee\u0219i vor spune lor \u201dEste o ru\u0219ine s\u0103 fii fericit! Este prea mult\u0103 suferin\u021b\u0103 \u00een lume!\u201d<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n(Genealogia Moralei, Friedrich Nietzsche)<\/cite><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Foto: L’Ange Dechu, Alexandre Cabanel, 1847 \u201dInvidia noastr\u0103 fa\u021b\u0103 de ceilal\u021bi ne devoreaz\u0103 pe noi cel mai mult.\u201d (Arhipelagul Gulag, Aleksandr Solzhenitsyn) \u00cenc\u0103 din vremurile Greciei Antice, filosofii au contemplat natura invidiei, sau ce descria Immanuel Kant ca fiind \u201dtendin\u021ba de a privi cu nemul\u021bumire binele altora.\u201d (Immanuel Kant) To\u021bi ce care au scris despre […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":534,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_et_pb_use_builder":"","_et_pb_old_content":"","_et_gb_content_width":""},"categories":[18],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/316"}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=316"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/316\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":753,"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/316\/revisions\/753"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/534"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=316"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=316"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.deniscalin.com\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=316"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}