În zilele noastre, vedem un interes crescut pentru mindfullness, filosofii ale Greciei Antice (în special stoicism), psihedelice și budism, toate într-o încercare de a găsi un sens în viață. Această căutare a sensului în viață în vremurile noastre nu este întâmplătoare. Trecem printr-o perioadă de criză a sănătății mintale, văzută în expresii de nihilism, pierderea încrederii în sistemele de conducere etc. dar și printr-o percepută creștere a bullshit-ului din jurul nostru, cu efecte evidente în creșteri la nivele îngrijorătoare ale depresiei și anxietății.
De asemenea, nu e o coincidență că a apărut o poftă masivă pentru super eroi în filmele pe care le urmărim și că în lumea noastră persistă un aer general de apocalipsă și colaps al lumii iminente (de asemenea o tematică a filmelor contemporane).
Dar ce este acest sens? De ce îl vrem? Cheia răspunsului îl reprezintă înțelepciunea, înțelepciunea presupunând realizarea sensului. Și cum ne cultivăm această înțelepciune în noi pentru a atinge o transcendență a sinelui? Și, mai ales, de ce este sensul atât de important omului?
***
Călătoria noastră, pentru a găsi răspunsurile la toate aceste întrebări, începe în Tranziția Paleoliticului Superior. Putem considera că omul, așa cum îl putem recunoaște acum, a apărut prin 45 000 î.e.n. deși, biologic, existăm de prin 200 000 î.e.n. Considerăm această perioadă ca fiind primul pas în povestea noastră pentru că, acum, se întâmplă ceva remarcabil, ceva complet nou în istoria omului până în acel moment. Oamenii încep că facă artă reprezentațională, pictează, fac muzică și sculptează.
Ca dovadă a cogniției îmbunătățite avem dovezi de utilizare a calendarelor pentru a ține timpul și zilele bune pentru vânătoare. De asemenea, apar armele cu proiectile, ceva ce Neanderthalienii nu au stăpânit, dovadă a utilizării unui cortex prefrontal mărit necesar folosirii acestora. În vocabularul nostru păstrăm sensurile unor cuvinte derivate de la această invenție: ”proiect” de la a arunca, a proiecta; ”obiect” de la a arunca împotriva a ceva; ”subiect” de la a arunca sub ceva.
Observăm că toate aceste elemente sunt legate de ceea ce considerăm acum că dau sens vieții – arta, timpul și proiectele.
Dar ce a declanșat această dezvoltare a cogniției? Pare să aibă legătură cu o extincție aproape totală prin care a trecut umanitatea, undeva prin 60 000 – 30 000 î.e.n., în urma căreia au rămas aproape 10 000 de indivizi. Fie că a fost sfârșit de glaciațiune, fie că a fost o intensificare a activității vulcanice, ce e clar e ca omul a fost nevoit să își diversifice dieta.
Această nevoie de diversificare a dietei creează un răspuns socio-cognitiv prin care oamenii își lărgesc sferele de negoț, reușind, astfel, să-și diversifice resursele. Dar dezvoltarea relațiilor de negoț presupune lărgirea scalei la care operează cogniția și, ca soluție, oamenii dezvoltă ritualuri pentru a putea folosi rețelele de negoț și pentru a evita problemele de mediu cu care se confruntau.
În zilele noastre luăm ca dat faptul că putem trăi civilizați și pașnici printre străini, dar putem observa că alte specii nu prezintă această opțiune. Aceasta calitate a societăților umane se datorează ritualurilor de negoț, dezvoltate în această perioadă, necesare comerțului cu străinii, ritualuri create pentru a ne îmbunătăți relațiile cu aceștia sporind încrederea dintre participanți. De exemplu, datul mâinii are ca scop demonstrarea faptului că nu suntem înarmați dar și pentru a vedea dacă celălalt este tensionat, semn că ar pregăti ceva. Un alt exemplu este simpla întrebare ”ce mai faci?”, ritual apărut ca necesitate la nevoia omului de a înțelege ce gândește celălalt, practic o nevoie de a trece de la o gândire la persoana I la una la persoana a III – a. Dar ca efect secundar, pe măsură ce înveți să îi înțelegi pe alții, înveți să te înțelegi și pe tine.
Acum, când membrii unui grup interacționează cu străinii, apare un pericol pentru grup. Cum se pot asigura că cel delegat să facă negoț nu va fi tentat de străini să părăsească grupul sau să trădeze interesele comunității din care provine? Apar, astfel, ritualurile de inițiere necesare pentru a oferi șansa unui individ de a-și demonstra apartenența la un grup, arătând faptul că e dispus sa riște, să sufere și chiar să se sacrifice pentru acel grup.
În zilele noastre, aceste ritualuri de inițiere, sunt blânde, dar în trecut erau de-a dreptul traumatizante, presupunând durere fizică și inducerea fricii paralizante. De ce? Indivizii trebuiau să demonstreze că sunt dedicați grupului îndurând aceste teste, că erau cognitiv capabili să își controleze emoțiile, să se descentralizeze bazându-se pe grup și nu doar pe puterile lui.
Vom introduce acum un termen ce ne va fi de folos în explicarea a ce se întâmpla în acea perioadă: EXAPTAREA. În biologie, exaptarea este un instrument evolutiv ce presupune adaptarea unui organ la o funcție nouă. De exemplu, limba este folosită pentru vorbire, pe lângă rolul inițial jucat în mâncat și gustat. În creier, exaptarea învață un element al lui să exercite funcții noi.
Întorcându-ne înapoi în paleoliticul superior, pe lângă ritualurile prezentate până acum, apar și ritualurile șamanice. Această practică șamanică, o practică de a altera conștiința prin exaptare, este predominantă, chiar arhetipală, în grupurile de vânători – culegători, pentru că, având un șaman în grup, grupul este mai închegat și mai eficient la vânătoare.
Dar cum de se face că șamanul este atât de important? Cum creierul nu se schimbă structural, schimbarea pe care o face șamanul în mintea lui este una de software.
Mă văd nevoit de a mai introduce un nou termen necesar continuării explicației: PSIHOTEHNOLOGIA. Tehnologia poate fi definită ca fiind, în esență, utilizarea sistematică a unei unelte. Putem observa că omul este cyborg, creierul nostru a evoluat în a utiliza unelte și este atât de bine adaptat la acestea încât, utilizând chiar și pentru puțin timp o unealtă, creierul nostru începe să o considere ca făcând parte din corpul nostru. De exemplu, când parchezi mașina, poți simți unde îi sunt marginile.
Am evoluat să fim integrați cu mașini, și poți și tu observa că, în camera în care ești, singurul lucru natural ești tu gol, restul fiind unelte. Dar această abilitate a creierului de a integra unelte poate fi exaptată pe un obiect cognitiv. Precum o unealtă fizică se potrivește biologiei noastre, îmbunătățind-o, la fel și psihotehnologia se potrivește creierelor noastre pentru a le îmbunătăți funcționarea.
Un exemplu elocvent în acest sens este alfabetizarea. Nu te naști cu știință de carte. Te naști cu capacitate lingvistică, știind să vorbești, dar ești complet analfabet, iar pentru marea parte a istoriei oamenii au fost analfabeți. Alfabetizarea, ca unealtă, te ajută să standardizezi modul în care procesezi informațiile. Îți îmbunătățește cogniția oferindu-ți posibilitatea de a transpune idei în scris, ne mai fiind nevoie sa le memorezi. Altfel spus, ne permite să ne legăm creierul de acum cu cel din trecut, cel utilizat când am scris ideea, dar și cu creierul din viitor care e posibil să aibă nevoie de acea idee scrisă. Practic, prin alfabetizare, îți creezi o rețea de creiere ale tale. Dar, de asemenea, în această rețea, îmi pot lega creierul de creierul altcuiva, îmbunătățindu-mi și mai mult capacitatea de a gândi și de a rezolva probleme.
Șamanismul este un set de psihotehnologii ce alterează starea de conștiință pentru a îmbunătăți cogniția. Pentru a atinge această stare, șamanul are la îndemână o serie metode: privare de somn, sesiuni lungi și intense de cântat și dansat, imitarea altor ființe prin utilizarea de haine și măști, izolare socială sau utilizarea psihedelicelor. El utilizează aceste metode în încercarea de a întrerupe modul normal în care omul caută pattern-uri în lume. Dar de ce?
Pentru a înțelege modul în care găsim aceste pattern-uri, să folosim, ca exemplu, problema celor 9 puncte. Unește toate punctele folosind doar 4 lunii drepte.
Soluția este dificil de găsit pentru că proiectăm un model pătrat asupra punctelor și, inconștient, căutam soluția în interiorul acelui pătrat. Ne blocăm, practic, nu din cauza a ceea ce vedem acolo, ci din cauza modului în care încadrăm imaginea. Pentru a avea REVELAȚIA, trebuie să întrerupem această încadrare.
O curiozitate legată de acest tip de probleme e faptul că a le spune oamenilor că trebuie să-și lărgească cadrul în care privesc problema nu îi ajută deloc în găsirea soluției. Și asta e pentru că trebuie să știi cum să-ți alterezi atenția și perspectiva pentru a obține ceea ce e relevant sau important pentru tine.
Șamanismul este un set de practici de alterare intenționate a încadrărilor pe care le fac oamenii în mod normal, ajutând șamanul să obțină revelații mai bune. De exemplu, are revelații în ceea ce privește pattern-urile din mediul înconjurător pe care alții nu le-au observat, sau revelații în a înțelege cum gândesc alții. Când șamanul imită un animal, el încearcă să devină acel animal, să înțeleagă modul în care vede animalul, cum trăiește acesta, ce talente naturale are și cum le folosește și, mai ales, cum gândește animalul. Prin această cunoaștere participativă, șamanul ȘTIE cum poate găsi, urmări și captura acest animal. Observăm, astfel, că prin această practica, șamanul își îmbunătățește capacitatea cognitivă.
Când șamanii se înscriu în activitățile șamanice, inevitabil, trebuie să intre în starea de FLOW. Flow-ul este trăirea pe care o au oamenii atunci când sunt acaparați de o activitate de care le pasă. Această trăire se află pe muchia dintre anxietate și plictiseală, fiind o corelație între dificultatea activității și gradul de îndemânare sau talent pe care cineva îl posedă (figura de mai jos).
Flow-ul apare atunci când dificultatea activității este foarte puțin peste îndemânarea ta, și trebuie să dai tot ce poți pentru a îndeplini cerința. Dar pentru a menține această stare de flow, trebuie să găsești o modalitate prin care, pe măsură ce îndemânarea crește, și cerințele mediului să crească, iar posibilitatea eșecului trebuie să fie reală. Un exemplu în acest sens sunt jocurile video, care sunt construite în mod voit să mențină jucătorul în flow, mărind dificultatea pe măsură ce îndemânarea jucătorului crește, asta fiind și motivul pentru care creează dependență.
Această stare de flow apare atunci când cânți la un instrument, în practica artelor marțiale sau în cățăratul pe mulți, flow-ul fiind direct conectat cu sentimentul de a avea sens în viață – studiile făcute în acest domeniu arată o legătura statistică între frecvența stărilor de flow și sentimentul că viața e mai plină de sens.
Șamanismul este o practică folosită pentru a atinge starea de flow, iar datorită faptului că flow-ul este universal uman, putem concluziona că această stare este importantă omului, și necesită o înțelegere mai aprofundată. Când oamenii sunt întrebați cum descriu această stare, putem observa o serie de elemente comune: în starea de flow simți că ești una cu activitatea pe care o faci, senzația de conexiune este puternică, cu ea venind și spontaneitatea, iar lucrurile par să curgă de la sine; deși știi că efortul este mare, simți că ceea ce faci este fără efort; senzația trecerii timpului se schimbă; sentimentul sinelui se schimbă și el, conștiința de sine dispărând parțial; simți importanța activității întreprinse, totul fiind mai intens. Oamenii nu doar că adoră starea de flow, dar ea este și starea în care sunt cei mai productivi. Astfel, experiența flow-ului este optimă omului pentru că, pe de-o parte, o consideră ca fiind cea mai frumoasă experiență pe care o poate avea, și pe de cealaltă parte, el excelează când se află în acea stare. Starea de flow este atât de plăcută pentru că în ea anxietățile, gândurile negre, ruminarea și depresia dispar, nefiind spațiu mental pentru așa ceva atunci când ești captivat de o activitate.
Întorcându-ne la modul în care căutam pattern-uri, observăm că atunci când suntem angrenați într-o activitate dificilă, modul clasic de a căuta pattern-uri ne poate bloca. Trebuie, astfel, să reîncadrăm problemele, să restructurăm și să schimbăm ce considerăm relevant și important, să ne schimbăm modul de gândire pentru a se potrivi noii situații, iar când activitatea este foarte dificilă, acest proces trebuie făcut continuu. Ce se întâmplă, practic, este că are loc o cascadă de revelații – revelații care duc la noi revelații și tot.
Momentul revelației este un ”aha” ca un flash – de aceea asociem becul cu revelația unei idei noi. Dar într-o cascadă de revelații trăim un ”ahaaaaa…”, iar această stare este exact starea de flow. Cu cât stai mai mult în această stare, cu atât devii mai abil în ceea ce faci, și vedem acest lucru în jocurile video în care jucătorul devine tot mai abil în interacțiunea cu mediul virtual în care se joacă.
Dar șamanul se ”joacă” în lumea reală.
Dar în flow se mai întâmplă ceva. Are loc o transformare a capacității de învățare implicită. Experimental s-a observat că omul descoperă pattern-uri chiar și când nu are timp să proceseze ce vede, conștient. Subiecții acestor experimente declară că simt ceva ca fiind corect, dar nu pot spune de ce simt acest lucru. Avem, deci, capacitatea inconștientă de a găsi pattern-uri complexe în mediul în care trăim. Un exemplu de astfel de experiment este unul în care subiecții au fost așezați pe un scaun, fiind izolați senzorial. Ei trebuiau să spună dacă se simt sau nu priviți, iar rezultatul a fost unul uimitor, aceștia reușind să identifice corect când erau priviți, peste nivelul aleatoriului. Problema, observată ulterior, era că primeau confirmarea, după fiecare iterație, de la cercetător dacă au identificat corect sau nu situația. Cercetătorii credeau că introduc situațiile aleatoriu, fără să-și dea seama că urmau un pattern, iar persoana privată senzorial învăța implicit acel pattern prin feedback-ul primit. Odată eliminat feedback-ul din experiment, subiecții nu au mai reușit să identifice corect momentele în care erau priviți.
Suntem atât de buni la a descoperi pattern-uri inconștient, încât avem un cuvânt special pentru acest proces: INTUIȚIE. Intuiția este rezultatul învățării implicite. De exemplu, știi cât de departe să stai de un om și ce poziție să adopți, dar nu știi de unde știi aceste lucruri. Totuși, dacă observi pe cineva care nu cunoaște aceste lucruri – dacă stă prea aproape de tine, sau daca ia o poziție neobișnuită – te vei simți neliniștit spre înspăimântat.
Trebuie să facem o deosebire între intuiție și bias. Intuiția presupune învățarea corectă, funcțională, iar bias-ul apare atunci când învățarea implicită este greșită. În mediu, când te lovești de un pattern complex, te confrunți cu cauzalități și corelații, dar multe dintre pattern-uri sunt iluzorii pentru că sunt, de fapt, corelații (de exemplu bigotul este bigot pentru că a învățat pattern-uri corelate). Învățarea implicită trebuie antrenată pentru a prinde pattern-urile de cauzalitate, și a spune cuiva că trebuie să le caute nu îmbunătățește deloc acest proces, ci chiar îl îngreunează, pentru că învățarea explicită nu o poate înlocui pe cea implicită.
În acest sens, trebuie să aranjăm contextul învățării pentru a ne ajuta în identificarea corectă a pattern-urilor cauzale, ajungând, astfel, la modelul științific – știința caută activ să separe modelele corelaționale de cele cauzale. În acest context totul trebuie să fie bine măsurat, cel ce învață se va asigura că o schimbare într-o variabilă vine, automat, cu o schimbare în alta, și, absolut important, ipoteza trebuie să poată fi infirmată pentru că erorile contează.
Aceste condiții necesare învățării implicite corecte sunt identice cu condițiile necesare stării de flow – informația clară, feedback clar, greșeala este importantă – și putem, astfel, observa că în flow condițiile sunt perfecte pentru învățarea implicită corectă.
Cu aceste noi informații, putem face următoarea legătură: șamanul intră în starea de flow pentru a obține o cascadă de revelații ca să-și îmbunătățească învățarea implicită în scopul identificării pattern-urilor cauzale complexe din mediul lui. Și, odată început acest proces, cascada de revelații și îmbunătățirea învățării implicite se amplifică una pe cealaltă. Revelația explorează noi pattern-uri, pe care învățarea implicită le preia împingând, cu aceste noi pattern-uri învățate, noi revelații ale unor pattern-uri îmbunătățite. Și iată cum flow-ul îți îmbunătățește cogniția.
Dar și de ce ai vrea în grupul tău un individ expert în a intra în starea de flow. Șamanul are, totuși, de înfruntat câteva probleme. Nu știe cum obține informația pe care o obține, nu știe de ce poate obține această informație, nu înțelege de ce simte unificarea radicală cu lumea și de ce își pierde simțul sinelui, în principal pentru că revelațiile pe care le are nu sunt verbale. Intrarea în starea de flow aproape că oferă o senzație a unei experiențe mistice, oferind o stare de conștiință alterată îmbunătățindu-i cogniția, iar șamanul dă sens acestor lucruri prin dans, cântec și spusul de povești ajutând oamenii să-și schimbe sentimentele față de ce contează cu adevărat, să-și transforme identitatea, să se vindece și să se transforme în ceva nou.
În această stare creierul este obligat să facă părți ale lui să vorbească între ele, părți care, în mod normal, nu fac asta. Această comunicare apare, în special, atunci când treci printr-o schimbare radicală cum ar fi postul, izolarea socială sau prin consumul de psihedelice. În mod normal, comunicarea dintre zone cerebrale care nu ar trebui să comunice sunt percepute ca zgomot, dar cu un sistem revelator îmbunătățit și o intuiție îmbunătățită poți crea punți între aceste zone, conectându-le eficient. Această abilitate, pe care o luăm de bună, crezând că e un element normal al cogniției, este capacitatea de a crea METAFORE.
Cuvântul ”metaforă” este la rândul lui o metaforă, însemnând să conectezi lucruri, care nu sunt în mod normal conectate, printr-o punte. Întreaga noastră cogniție este încărcată cu metafore și funcționează prin îmbunătățirea acestora. De ce este metafora atât de puternică? Pentru că, prin ea, facem conexiuni creative între idei, cogniția metaforică fiind la baza științei și a artei.
Când șamanul îmbunătățește această mașinărie a revelațiilor și a învățării implicite, aduc îmbunătățiri masive metaforelor pe care le pot utiliza, iar modul în care generăm metafore pentru a face conexiuni revelatoare e modul în care cogniția, sensul și stările alterate de conștiință se leagă între ele. Astfel, cu cât ai mai multe revelații, cu atât poți face mai multe metafore.
Ca sa sumarizăm ce am discutat până acum: șamanul creează psihotehnologii ca să-și altereze conștiința, pentru a intra in starea de flow necesară unei cascade de revelații și pentru a-și îmbunătății învățarea implicită, cu scopul de a-i face generatori de metafore oferite oamenilor pentru a le da modele de gândire ce îi poate ajuta să conecteze idei. De exemplu, inscripțiile pe un os te pot ajuta să urmărești fazele lunii iar sculptarea unei figurile te va conecta cu idei despre fertilitate.
Prin crearea și utilizarea metaforelor înțelegem mai bine lumea, iar lucrurile încep să aibă sens pentru că, prin metafore, creezi sens. Observăm că grupurile de vânători – culegători ce au un șaman în componență îi depășesc în dezvoltare pe cei ce nu au. Șamanii ce trec prin această experiență transformativă trăiesc un sentiment de ”soulfly” – ”zbor al sufletului” – resimțită ca o detașare a sufletului de corp și zborul lui spre o altă lume. În zilele noastre, acest ”soulfly” își păstrează sensul în expresii precum ”to get high” – ”a te înălța” ca sinonim pentru a consuma droguri. Șamanii trăiesc această stare simțind că zboară deasupra lumii, ceea ce ridică o importantă întrebare. De ce ar genera creierul o asemenea interpretare a ceea ce trăiește șamanul? Pentru a vedea în ansamblu structurile masive și complexe, trebuie să te depărtezi, să te înalți deasupra lor, trebuie să ”supervizezi” – un alt termen curent ce s-a născut ca metaforă în tradiția șamanică.